Deus ex Machina

Life unexpected.....

2011-08-23T14:05:00.000-07:00

6 luni....last check in!...MULT

Noutati:...am terminat facultatea...mi-am luat licenta ( uimitor dar adevarat)...ma inscriu la master ( si mai uimitor)..si astept luminita de la capatul tunelului.

Intre timp visez la ce va fi peste un an daca soarta va fi de acord cu mine.

...........Ca să treacă vremea mai uşor, m-am apucat să scriu. Chiar dacă nu ştiu ce se va întîmpla cu aceste randuri, dacă vor fi citite de cineva vreodată sau vor putrezi aici.

De fapt, scriu cum aş vorbi. În jurul meu e pustiu, iar omul dacă nu vorbeşte uneori, moare, nu-i aşa?

Am creat si un decalog aici. Eu l-am scris şi tot eu l-am atîrnat pe perete. Cum ridic ochii, îl văd. Şi de fiecare dată citesc una din cele zece porunci. De fiecare dată una singură, ca să mă conving s-o urmez.

Prima poruncă: Să aştepţi oricît.

A doua poruncă: Să aştepţi orice.

A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sînt bune decît amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.

A patra poruncă: Să nu numeri zilele.

A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.

A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.

A opta poruncă: Dacă gîndul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavînd altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.

A noua poruncă: Binecuvîntează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o tîrfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.

A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă!

Ce bună idee am avut cu decalogul ăsta. De cîte ori sînt în dificultate, apelez la el. Mă uit şi caut porunca de care am nevoie în clipa respectivă. Şi imediat îmi revin.

Nu ştiu ce m-aş fi făcut fără asta. Poate că omul s-a obişnuit să i se poruncească. El îşi permite să fie surd la rugăminţi, dar devine atent cînd i se porunceşte. N-aţi văzut că şi Dumnezeu a folosit aceeaşi metodă? În loc să ne ilumineze, a descoperit că e mult mai comod să ne poruncească. În zece porunci a rezolvat totul. După aceea s-a putut retrage liniştit. Poruncile aveau să îmbrîncească pe cel ce trebuia îmbrîncit, să ucidă pe cel ce trebuia ucis, pentru ca lumea să vadă că nu e de glumit cu împărăţia cerurilor şi că, la nevoie, păcătoşii vor fi minaţi cu biciul spre mîntuire.

Ursitoarele erau bete, probabil, cînd au venit la căpătîiul meu sau, plictisite, au vrut să se amuze. Au făcut din mine un fel de acrobat fără plasă. Mi-au dat o înverşunare greoaie şi o exaltare care, amestecate, au devenit destin. Şi veţi vedea că nu vă spun baliverne. Ascultîndu-mă, o să vă amintiţi mereu de şerpii care se întorc să-şi muşte coada.

Doamne, apără-mă de mine însumi!

O sa revin!

Mai des!

Atunci cand scarbita de tot, nu mai e nimic...

2011-01-29T14:00:00.000-08:00

Exista cuvinte care sunt un atribut al plictisului, transformate fiind in
automatisme. Asumandu-si rolul zicerii cu jumatate de gura, ele raman mereu neutre
si dau semne ca nu pot fi altfel. Monosilabice sau nu, cuvintele noastre de
vreme rea tac stanjenite, cu intentia de a stinge, de a lasa, intr-o plecare
grabita, discutia pe noptiera.

Imi place sa sugerez fatis prin cuvinte ca urlu de a face alte o mie de
lucruri decat de a participa la vreun proces expozitiv ; sunt prea lasa sau
prea delicata in a pune brutal capat. Desi e atat de frumos sa vezi frustrarea
in ochii celuilalt cand ii tai toate ancorele catre propria deslusire, gandul
la mine singura si plictisita ma face sa ma gandesc de doua ori. Sa fiu usor
subtila, nu foarte, sa induc neplacuta idee, sa neg vehement ca o am si sa cedez
initiativa celuilalt.

Intr-un asemenea mecanism pe care stupid l-am perfectionat, adancindu-ma,
am sperat mereu ca voi gasi cheia interactiunii mele cu oamenii. In sentimentul
de vina pe care echivoc il aveam in minte statea mereu o alta poveste, sfarsita
uneori in acelasi mod, dar mereu la orizont. Asta pana cand s-a declansat
contra-atacul.

Am apreciat mereu inteligenta in sesizarea ansamblului si in punerea in
paranteza a temeliilor. Semnul iesirii dintr-o ordine care-ti cauta greseala e
o bucurie scurta, cand simti ca pumnul incasat dur e razbunarea pe masura a
unui gest la fel de cumplit. Astfel, cuvintele de umplutura in gura lui devin
violente si tari, abrazive, ripostand maxim la o pasivitate care, netulburata
in sursa, ar fi starnit atata furie in destinatar. In scarba lui, iara si iarasi
aruncat cu dispret pe-o limba ce se ascute brusc, un intreg orizont de
asteptare e violat, lasat gravid si anihilat de o nastere prematura.

Scarba lui nu mai primeste rezistenta, se dezlantuie periodic si plenar,
lasand in urma fasii de discutii si propozitii fara cuvinte de legatura. A mai
distrus o cale de convietuire, lovind violent intr-o liniste la care eu
agreasem initial usurata.

Totusi, daca plictisul meu neutru deschide dialogul, invita, scarba lui
devine hegemonica. Ucide orice prin propria existenta, caci nu primeste
rezistenta. Neputandu-se adapta in a da sens evolutiei, moare si el, ca o
furtuna intr-un pahar cu apa, cu noi in spate superiori si astigmatici.

- Stii, de fapt, azi a fost
bine. Sunt sigura ca si la tine a fost la fel, nu-mi spune. Nici nu mai e nevoie sa ne spunem
ceva. Somn usor, tu, somn usor !…si te rog inca o data sa nu spui nimic.
Nu-i nevoie.

Exista...

2011-01-14T13:53:00.000-08:00

In privinta religiei mele sunt foarte indecisa. De fapt ai mei au fost foarte decisi cand m-au botezat si m-au facut crestin-ortodoxa. Dar eu am Dumnezeu(l meu). Dumnezeu(l meu) care nu ma trimite in Iad daca fac dragoste, Dumnezeu(l meu) care nu ma sfatuieste : ,,Nu fura tu, ca fura altii” gen, Dumnezeu(l meu) care nu-mi zice ,,Iubeste-ti aproapele” , chiar si cand acesta te fute-n gat. Dumnezeu(l meu) e Dumnezeul secolului 21, care n-are nevoie de majuscula la inceputul numelui Sau, dar o pun eu ca asa-mi place, sa-l consider pe acelasi loc cu Dumnezeul Atotputernic, de existenta caruia ma mai indoiesc cateodata. Dumnezeu(l meu) e viu atata timp cat sunt si eu vie, nu traieste milioane de ani pentru toti, ci putini pentru mine, Dumnezeu(l meu) n-are nevoie de rugaciuni sau de mers la biserica.El stie ce vreau eu, mereu, fara sa ii cer, ca de-aia e Dumnezeu. Daca nu era, l-as fi numit Figo,ar fi fost un terrier si l-as fi scos in parc zilnic.Daca Dumnezeu(l meu) nu ar fi existat, eu nu as fi ajuns aici azi. Pentru ca sunt unde vreau. La dracu’, chiar sunt unde vreau!

Cine se mai indoieste acum ca Dumnezeu(l meu) exista?:)

All she wrote...

2010-12-15T13:30:00.000-08:00

Azi se implinesc 2 ani de cand scriu pe aici...ce s-a schimbat?..ce e diferit? Pai sincer, totul...eu in primul rand.Am invatat multe...si nu doar teoretic.Am trecut prin si mai multe,am cunoscut oameni si oameni..

Azi ma gandeam...meditand la tot ce s-a intamplat in ultimii 2 ani ca probabil daca ar fi sa ma intorc inapoi in timp,mai mult ca sigur as lua aceleasi decizii,inspirate sau nu,dar aceleasi.

Am cunoscut raul.Sa ajungi sa cunosti raul incetul cu incetul sau sa fii catapultat in el...inseamna acelasi lucru.

Am vrut sa scriu despre necunoscutul din mine.Despre "monstrul" ascuns in fiecare din noi,despre cruzimea si singuratatea din noi.Despre ce am fi in stare sa facem ca sa obtinem ceea ce vrem.Chiar si acum, cand scriu aici,tot la asta ma gandesc:"Cat de departe as merge?Ce as face?"

Nu e usor sa iti pastrezi melancoliile in limite rezonabile,mai ales in perioada Craciunul, mai ales cand ai o fire blestemata ca a mea si esti si singur acasa.Aceste nenorociri,pentru care nu exista remedii,te pot impinge la multe.Vad ca nici Vivaldi (am ascultat toata dimineata) nu ma ajuta azi.Muzica nu tine loc de "ocupatie",ca sa respect macar in parte "reteta garantata impotriva melancoliei" pe care am citit-o undeva:dieta,ocupatie,limitatea dorintelor.

Cineva care nu ma cunoaste bine ar crede ca in situatia mea,amintirile tin loc de dieta( a starii de spirit,bineinteles),si de ocupatie si de limitatarea dorintelor( caci intr-un paradis pierdut nu mai ai ce sa iti doresti).In loc sa micsoreze singuratatea,amintirile o sporesc,o fac si mai greu de suportat.

Si oare nu e adevarat ca nu ne amintim tot?Ne amintim ceea ce ne convine,ceea ce ne place.Ceea ce ne induioseaza sau ne lasa impresia ca ne-a format caracterul si optiunile de azi.Memoria a triat si voalat imaginile si a dat o lumina magica unor detalii care nu conteaza chiar atat de mult sau chiar deloc.

Dar nu e totul chiar atat de negru.Maine o sa fie mai bine.Asta e mantra mea.Ma ajuta sa trec de fiecare zi.Si acum realizez ca nu degeaba o admir pe Scarlet O'Hara.Si ea obisnuia sa spuna :"Pana la urma si maine e o zi"(sper ca imi amintesc bine).

Recitind de curand Legendele Olimpului am realizat cat de mult m-au influentat toate acele povesti cand eram mai mica.Erau taine pe care vechii greci nu vroiau sa le afle.Nici eu.Poate de aceia batranul prezicator Tiresias vorbea mereu cu doua intelesuri.Poate nu exista un mod mai bun de a apara un mister decat acela de a discuta mereu de el.Poate de aceia nu stim mai nimic despre oracolul de la Delphi,inafara de faptul ca toate preotesele care bolboroseau prezicerile erau analfabete.Probabil zeii nu vroiau sa comunice prin intermediul unor oameni cultivati.Oamenii cultivati au indoieli.

Ulise si-a ales o sotie rabdatoare.Dispusa sa il astepte 20 de ani.10 ani cat a durat razboiul si inca 10 cati a petrecut in bratele nimfei Calypso.Eu nu vreau sa fiu sotie.

Niciun popor nu si-a pus atatea sperante intr-un mormant ca egiptenii.In cele vreo 80 de piramide cate au fost ridicare pe malul stang al Nilului s-au adunat milioane de blocuri de piatra.In schimb palatele faraonilor erau construite din materiale perisabile:lemn,caramizi uscate.Dar pana la urma Chateaubriand avea dreptate cand spunea ca ideea de a invinge timpul printr-un mormant nu a iesit dintr-o minte vulgara.

"Esti fericit?" il intreaba Cain pe Lucifer in poemul lui Byron."Sunt puternic?" raspunde el.Oare ce ar fi raspunde la aceasta intrebare Hitler si Stalin.

In greceste numele "Prometeu" inseamna prevazator.Nu s-ar zice ca si-a confirmat numele.

Pe un cadran solar de la Venetia( sau de langa Venetia) era scris:"Horas non numero nihi serenas"."Nu se socotesc decat ceasurile senine"Mie,daca as avea un asemenea cadran, mi-ar fi complet inutil.Ce sa socoteasca?

Mi-ai spus,uitandu-te direct la mine,ca facem parte din doua lumi diferite.De fapt e aceiasi si stii doar ca Speranta a iesit ultima din cutia Pandorei si a ramas alaturi de oameni .

Dar maine va fi mai bine:)

Poveste...

2010-11-03T05:52:00.000-07:00

Toata lumea cunoaste legenda lui Narcis,frumosul baiat care isi contempla propria frumusete in apa unui lac.Era atat de fascinat de el insusi ,ca intr-o zi a cazut in apa si a murit inecat.In locul acela a aparut o floare,narcisa.
Dar poveste lui Oscar Wilde nu se termina asa.El povesteste ca atunci cand Narcis a murit,naiadele au venit si au vazut lacul transformat dintr-unul cu apa dulce in unul cu apa sarata.
  -De ce plangi?au intrebat ele
  -Plang pentru Narcis,a raspuns lacul.
  -Ah,nu-i de mirare ca plangi pentru Narcis.La urma urmelor,desi noi am alergat dupa el prin padure, tu erai singurul care puteai sa-i contempli de aproape frumusetea.
-Dar Narcis era frumos?intreba lacul.
-Cine altul poate sti mai bine decat tine?raspunsera, surprinse, naiadele.La urma urmei, doar pe marginile tale se apleca el in fiecare zi.
Lacul ramase tacut o vreme.Intr-un tarziu raspunse:
-Il plang pe Narcis, dar niciodata nu am stiut ca el era frumos.Il plang pe Narcis pentru ca de fiecare data cand se apleca deasupra apelor mele,eu puteam sa vad reflectata,in fundul ochilor lui,propria-mi frumusete.

Smile and live...

2010-09-30T13:12:00.000-07:00

Pai da. Timpul trece. Asta stiam. Dar atat de repede? Parca mai ieri aveam 10 de ani. Chiar ma gandeam aseara. Dupa o ''discutie'' prelungita cu o persoana de 10 de ani, ma intrebam cum eram eu atunci. Si cred ca eram mai rau decat persoana! Oricum, problema principala nu e asta! Problema principala e ca nu-mi aduc aminte cand am avut 10 de ani. Am impresia ca a trecut un veac de atunci. Desi nu stiu si n-o sa stiu niciodata probabil ce inseamna un veac .
In aceeasi dezordine de idei imi amintesc dar nu ma amintesc in ele, momentele mele de inceput aici. Ceva de genul “a fost odata ca niciodata, ca’ daca n-ar fi fost nu s-ar fi povestit”… dar parca tot poveste e!
Aseara imi faceam griji de genul: “ori m-a schimbat enorm de mult, atat de mult incat nu ma mai recunosc, ori am intrat in ceasul mortii, ca prea imi ies toate. Si nu numai ca imi ies, dar imi ies intr-un mod total strain mie, mult prea bine”. Dupa care mi-am spus ca omul e o specie idioata care nu e multumita niciodata, mi-am tras doua suturi in fund si am adormit.
Clar ca n-am sa mai intru pe aici o vreme. Am de gand sa ma odihnesc si sa ma simt bine cu familia zilele astea. Si sa-mi amintesc cum era cand eram copil…
Oamenii uita cum era cand erau copii. Oamenii uita ca de fapt sunt toti niste copii pana mor. Niste copii mici sau mari. Si cand ajung la stadiul de copii mari fara sa-si dea seama ca sunt acolo, se ranesc si nu inteleg de ce o fac. Pai de aia! De copii mari ce suntem toti. De ce nu vreti voi “sa ne jucam” frumos in viata asta?

PS: Daca vi se pare ca am fost incoerenta, chiar am fost! ))))

Prietenii...

2010-09-23T12:30:00.000-07:00

Ma enerveaza cumplit gandul ca aveam candva atat de multi prieteni iar acum sunt din ce in ce mai putini. Ma intreb de ce acum nu mai sunt… Oare e vina mea? Sau a lor?
De ce pierdem prietenii? De ce ne pierd ei pe noi? Cum oare as putea pune intrebarea mai corect? Cand cineva e langa tine un timp foarte indelungat, cand ii spui aproape tot ce ai pe inima si ii ceri sfaturi, cand iti spune ce il doare sau ce il face fericit, oare nu se cheama ca iti este prieten? Dar vine momentul cand nu mai e! De ce? Se indeparteaza de tine, te uita? I-ai gresit cu ceva? Te-ai schimabat prea mult si nu te mai accepta? A gasit pe altcineva "mai potrivit"? Atunci se mai poate numi prieten? Daca te uita cu atata usurinta, daca nu vrea sa mai comunice cu tine invocand diverse motive, oare ti-a fost veodata prieten? Daca la un moment dat te jigneste sau te loveste unde STIE ca te doare mai tare, atunci ti-a fost vreodata prieten? Cum mai poti avea incredere in oameni cand poarta masti care te mint, cand zambetul e fals, iar privirea intelegatoare nu e altceva decat unul dintre rolurile pe care le joaca in societate si nu numai?
Iti amintesti de clipele cand impreuna cu prietena ta cea mai buna beai o cafea si povesteai despre viata! Iti amintesti cand mancati impreuna sau va plimbati prin parc. Ce frumos era, iti spui! Unde sunt clipele alea pe care atunci poate nu le constientizai pentru ca erau atat de normale? De ce s-a lasat dusa de val? De ce nu mai e langa tine? O suni, insisti sa va vedeti, cauti alternative pentru toate motivele care v-ar impiedica sa o faceti… Nu raspunde “provocarii”! Nu mai vrea sa te vada? Si totusi in glasul ei e atata bucurie cand iti vorbeste… Te-a regasit si se bucura! Dar ceva o impiedica sa te vada! Sa fie totul o minciuna? Si atunci revin cu o intrebare pe care am mai pus-o acum foarte mult timp: de ce mintim? Care-i scopul? Lasand la o parte minciunile care ne-ar acoperi in fata unor probleme profesionale sau familiale, si care de altfel sunt la fel de putin justificate, de ce mintim? De ce ne mintim prietenii? Sau de ce pretindem ca le suntem prieteni, cand de fapt ei nu inseamna nimic pentru noi, cand timpul petrecut impreuna e de fapt irosit? Care-i scopul acestui teatru, dupa parerea mea, stupid? Unde vrem sa ajungem? Sa ii folosim pe prieteni? Unii nici macar asta nu fac! Nu m-a folosit niciodata si totusi a pretins ca imi e prietena. Acum nu mai e! Nu pot decat sa cred ca nu mi-a fost prietena? Si atunci? Unde-i raspunsul? Care-i intrebarea potrivita? De ce acest labirint cand totul ar trebui sa fie cat se poate de normal si simplu: esti sau nu prietenul cuiva! Atat! E atat de simplu de fapt! Dar nu, oamenii trebuie intotdeauna sa complice totul! Nu merge asa de simplu! De ce sa raspunzi cuiva “ nu vreau sa ma vad cu tine pentru ca nu imi face placere”? Mai bine ii spui ca ai o problema, ca trebuie sa rezolvi ceva sau, si mai stupid, fac curatenie azi! : ( Si apoi se intreaba de ce timpul se intoarce impotriva lor, de ce viata e atat de complicata… Raspunsurile nu le vor accepta niciodata pentru ca vor continua sa joace pe scena falsa pe care singuri si-au cladit-o! Vor continua sa refuze a deschide ochii si a vedea cum timpul striga atunci cand trece pe langa ei, vor continua sa isi astupe urechile cand cineva le spune adevarul, vor continua sa fie falsi, cand stiu, in adancul sufletului lor, ca viata e singurul lucru real si de necontestat care li s-a oferit! Si poate intr-un moment, un singur moment de luciditate, se vor intreba “oare e bine ce am facut, ce fac?”. Raspunsul il vor gasi in jur, daca momentul de luciditate se va prelungi. Nu cred insa ca asta se va intampla…Mastile ii sufuca prea tare! Momentul de luciditate va trece precum vantul pe langa ei. Mai e ceva de facut atunci?
Mai poti sa insisti sa se intoarca la tine prietenul care candva “exista”? Eventual incepi sa te critici pe tine. Iti spui ca nu ai stiut sa iti alegi prietenii, ca ai fost prea orb sau nu ai vrut sa vezi… Ca ai avut prea multa incredere in cine n-ar fi trebuit… De aici mai e doar un pas pana cand vei incepe sa porti si tu o masca, sa preferi minciuna! Sau, in cel mai rau caz, sa nu mai vrei sa ai prieteni sau sa fii prietenul cuiva, sa suspectezi pe toata lumea si sa nu mai ai incredere nici in tine.
Si iar intrebarea: De ce e viata asta atat de complicata? Parerea mea este ca noi o facem asa! E singurul raspuns just, de necontestat. Si, pe deasupra, justificat, din pacate…

PS: Sfat: Pretuiti-va prietenii fie si de la departare si nu ezitati niciodata sa le impartasiti bucuriiile, tristetile voastre, sau macar un : "Buna! Ce mai faci?", la care sa ascultati si raspunsul!
Salutari!

Curatenie de toamna si inutilitati ...

2010-09-18T13:45:00.000-07:00

În ultima vreme aplic minimalismul zen la viata de zi cu zi. Fac curat prin aruncare. Incredibil câte lucruri am strâns de care nu am nevoie. Dar de loc. Genul de scrumiera-cutie haioasa în care te trezesti ca pui si bani marunti si nasturi, o cheie veche, un bilet de film, trei firmituri de biscuiti si daca ar încapea si un dulap, o vaca si vreo trei pantofi desperecheati. Afara! Asta a fost doar începutul, am trecut la haine, pantofi, farfurii, cosmetice, inele, cercei. În concluzie mai am cam jumatate din ce aveam când m-a apucat. Chestia e ca s-a dus si un om cu apa din albie.
In alta ordine de idei mi s-a zis ca sunt foarte moody (asa o fi), ca intr-o viata anterioara am fost John A.MacDonald - nici nu am auzit de el pana nu mi-a zis micul si inteligentul test de pe Facebook ca a fost premierul Canadei sau asa ceva :"Who'd figure you were once Canada's first prime minister! The one politician who overcame America's Manifest Destiny with tenacity, stubbornness and a bottle of vodka!"-cel putin ultima parte imi place...
Am mai aflat ca focul e elementul meu primordial definitoriu (nu se vede)..si ca unicornul (vizibil/invizibil,roz/sau alta culoare) e animalul meu mitic.
Si spre supararea unora s-a dovedit ca Sailor Marte mi se potriveste mie desi cand eram mica si ma jucam in fata blocului eram intotdeauna Sailor Moon ( oare din cauza ca sunt foarte blonda la origini?) si ca, dintre cele 7 pacate mortale, eu ma las condusa de mandrie ( aici Facebook-ul a cam dat-o in bara!)
Uhh..si imi place la nebunie sa fiu Cenusareasa:).
Ahh si inainte sa uit...a aparut Resident Evil -Afterlife.Si atat.La cat l-am asteptat puteau sa il faca mai bun ca primele parti.Morala este simplă : Răul nu moare niciodată .
Şi totuşi la final mi-am spus '' Ce-a fost asta ?'' după ce trecusem prin vreo două trei stări în care crede-am că de data asta filmul . Ideea este că filmul se vrea a fi o poveste perpetuă despre dorinţa unora de a deveni oameni după ce au cunoscut starea de nimic a nimicului a fiinţei fără viaţă şi fără simţăminte lumeşti . Interesantă este însă abordarea . După ce prezinţi eroina şi dovedeşti că este o supravieţuitoare a celui mai cumplit coşmar , introduci între zidurile unei puşcării cu ziduri imense nişte personaje cu cele mai improbabile caractere , desfăşori un scenariu din care mai supravieţuiesc doar o salvată amnezică adusă printr-o teorie a probabilităţii , un ticălos cu aere de VIP , unul care până mai atunci stătuse închis fiindcă nu avea credibilitate şi bineânţeles eroina , cireaşa fiind Luther (asta a fost tare ) , descoperi lumii un roi de zburătoare venind ca la un semnal : Să ce ? Aici ni se înfăţişează momentul de curiozitate şi ceva ce nu pot defini oricât aş încerca . Monştrii inventaţi nu mai sunt cum au fost la început , au intrat în rutină , nici chiar acel personaj care semăna cu un Trol din poveştile nordice dar fără faţă nu mai impresionează deoarece stângăcia şi ferocitatea lui sunt moarte şi nu trezesc nici măcar interesul copiilor . Scenele tip ''Lara Croft'' ale Mill-ei sunt jalnice şi nu conferă decât o slabă motivaţie generată mai mult de scena generală a unei apocalipse aflată în spasme .Cea mai mare dezamagire a toamnei.
O sa (imi) revin!

Cuvinte pentru un inceput de toamna...

2010-08-27T11:41:00.000-07:00

Cuvinte care – dintr-un motiv sau altul, m-au atins şi mi le notez cu convingerea că probabil nu le voi reciti în următorii 20 de ani.

Cvartetul din Alexandria. Justine – Lawrence Durell
Orice lucru asupra căruia insişti prea mult devine un păcat.
- N-am să cred că e vorba de lăcomie sau că ne-am lăsat pradă unei pasiuni. Sîntem prea civilizaţi pentru asta. Avem doar ceva de învăţat unul de la altul. Dar ce anume?
Am văzut atunci ceea ce ar fi trebuit să văd cu mult înainte, şi anume că prietenia noastră se maturizase ajungînd la un punct în care fiecare dintre noi devenise posesorul unei părţi a celuilalt.
Melissa era o pictură tristă, un peisaj de iarnă proiectat pe un cer întunecat; o lădiţă cu cîteva muşcate înflorite, zăcînd uitată pe pervazul ferestrei unei fabrici de ciment.
Un oraş devine o lume cînd te îndrăgosteşti de unul din locuitorii săi.
Oamenii reali nu pot exista decît în acea imaginaţie de artist care ar fi fost destul de puternică să-i cuprindă şi să le dea formă.

Povestea unui idiot spusă de el însuşi – Felix de Azua

- Un îndrăgostit crede că a rezolvat singur conflictul între Lume şi Eu, din momentul în care este convins că aparţine CELUILALT, şi, cu toate astea, că rămîne EL ÎNSUŞI. Iluzie de mare forţă prin secretul şiretlicului folosit şi durerea produsă de elucidarea lui, cum a intuit cineva la fel de îndepărtat de filozofie precum Platon.
Iubirea se prezintă în viaţa fiecăruia pentru a-i da o lecţie.
Şi o dă; şi încă cum.
În toate cuplurile care investighează fericirea amoroasă, există o distribuţie a funcţiilor care nu depinde de sexul respectiv. La început, de exemplu (dar variantele sunt
infinite), ea este bună, cuminte, nu ştie să căştige bani, este ageră, fragilă, drăgăstoasă şi fidelă, în vreme ce el este coleric, independent, eficace, inteligent,protector şi necredincios. Asta este o schemă vulgară, dar frecventă. Ei bine,indiferent de repartiţia funcţiilor, la capătul unei cercetări amoroase TOATE FUNCŢIILE SE SCHIMBĂ, dacă este să vorbim despre o cercetare serioasă, fiindcă este vorba despre un fenomen de reflectare reciprocă şi fiecare dintre Obiecte doreşte să fie Celălalt. Şi chiar aşa se şi întîmplă. Asta înseamnă două lucruri: primul, a te plictisi de Celălalt, cînd îţi dai seama de cum era el ÎNAINTE; al doilea, să înţelegi cît de mediocru şi de grosolan era el ATUNCI. Consecinţa: ACUM celălalt este mediocru şi grosolan.

Melodiile la alegere...nu stiu pe care am ascultat-o mai mult...

ROCK

2010-08-05T13:51:00.000-07:00

* POWER METAL

The protagonist arrives riding a white unicorn, escapes from the dragon, saves the princess and makes love to her in an enchanted forest.

* THRASH METAL

The protagonist arrives, fights the dragon, saves the princess and fucks her.

* HEAVY METAL

The protagonist arrives on a Harley, kills the dragon, drinks a few

beers and fucks the princess.

* FOLK METAL

The protagonist arrives with some friends playing acordions, violins, flutes and many more weird instruments, the dragon falls asleep (because of all the dancing). Then they all leave........ without the princess.

* VIKING METAL

The protagonist arrives in a ship, kills the dragon with his mighty axe, skins the dragon and eats it, rapes the princess to death, steals her belongings and burns the castle before leaving.

* DEATH METAL

The protagonist arrives, kills the dragon, fucks the princess and kills her, then leaves.

* BLACK METAL

The protagonist arrives at midnight, kills the dragon and impales it in front of the castle. Then he sodomizes the princess, drinks her blood in a ritual before killing her. Then he impales the princess next to the dragon.

* GORE METAL

The protagonist arrives, kills the dragon and spreads his guts in front of the castle, fucks the princess and kills her. Then he fucks the dead body again, slashes her belly and eats her guts. Then he fucks the carcass for the third time, burns the corpse and fucks it for the last time.

* GRIND METAL

The protagonist arrives, screams something completely undecipherable for about 2 minutes and then leaves...

* DOOM METAL

The protagonist arrives, sees the size of the dragon and thinks he could never beat him, then he gets depressed and commits suicide. The dragon eats his body and the princess as dessert. Thats the end of the sad story.

* GOTHIC METAL

The princess in a velvet costume starts singing soprano. The protagonist completes the duet by adding the beast part, while the dragon plays the flute. Suddenly he swallows up the pipe and accidently scorches the beauty and the beast and suffocates to death. All their souls are damned in hell's eternity.

* PROGRESSIVE METAL

The protagonist arrives with a guitar and plays a solo of 26 minutes. The dragon kills himself out of boredom. The protagonist arrives to the princess' bedroom, plays another solo with all the techniques and tunes he learned in the last year of the conservatory. The princess escapes looking for the HEAVY METAL protagonist.

* INDUSTRIAL METAL

The protagonist arrives wearing greasy overcoat, makes obscene gestures towards dragon, and gets escorted out of fairy tale land by security guards.

* SPEED METAL

Suddenly there, short solo, dragon is confused, someone's screaming weird stuff, princess realizes she's been deflowered, dragon and princess are still looking for the one who did this.

* CHRISTIAN METAL

The protagonist rides in on his way home from church and sings a mushy power ballad to the dragon about how much Jesus loves him and that the dragon should turn to Him. The Dragon is immediately converted, and when the princess wants to thank the protagonist he replies, "Sorry, but I don't believe in having sex before marriage."

* GLAM METAL

The protagonist arrives, the dragon laughs at the guy's appearance and lets him enter. He steals the princess' make up and tries to paint the castle in a beautiful pink colour.

* BATTLE METAL

The protagonist arrives with a legion of a hundred brave footmen, war chariots and a dozen elite warriors and, as a master tactician, flanks the dragon in a bloody siege that lasts six hours. The princess gets bored.

* NU METAL

The protagonist arrives in a run down Honda Civic and attempts to fight the dragon but he burns to death when his moronic baggy clothes catch fire.

* EMO

The protagonist sees the dragon and moans about how hard it will be to get the princess to fall in love with him. He gets eaten. The princess is very happy, because he was a whiny dork anyway.

* GRUNGE

The protagonist doesn't get eaten by the dragon because he stinks too much from not washing his hair in months. The princess won't go near him either, and he ends up dying on the town hall steps with the other grungers due to the over consumption of white cider.

* POP-PUNK

The dragon can't eat the protagonist because he can't catch him because he keeps bouncing up and down. The princess won't fuck him either, because he likes ska.

Home,sweet home....

2010-08-04T08:57:00.000-07:00

Acasa ....unde e cald [ de fapt mult prea cald ] si bine.
1.O vara ocupata, in ordine ar veni asa - Brasov , Medias [ 2x ], Bistrita,Sighisoara si mai vedem noi...
2.Am ramas in urma la concerte -am vazut doar AC/DC...si vroiam atat de mult sa vad Aerosmith si Megadeth si poate si Metallica.Ma rog ,urmeaza Artmania...si cu voia sortii poate si Guns n' Roses si Ozzy... ramane de vazut!..[ si nu,...nu vreau la Peninsula...si nu vreau sa vad Korn ]
3.Am facut multe liste in peregrinarile mele...multe numere, dar eu tot nr.1 il vreau:

4.Peste vreo 3 zile plec iar...vorba unui bun prieten : ''sunt mai rau ca un popor migrator!'' - desi imi doresc sa mai stau
5.Invat..pt mai multe chestii deodata...si asta nu ma ajuta deloc la starea de spirit....
6.Prea multe puncte de suspensie...LA TĂŢI NI GREU!
7. http://www.gladiusdei.org/
8.Vreau cartile ''Jurnalele Vampirilor''-serios
9.M-am indragostit de Sarah Brightman si The Birthday Massacre...
10.Si de inca cineva...

Sighisoara Medievala 2010

2010-07-20T01:46:00.000-07:00

Se dã de veste ca sã ştie fiecare

Vineri 23 iulie în Anul Domnului 2010, dupã îndelungi şi grele lupte, Cavalerii se întorc acasã în Cetatea Sighişoarei. Sãrbãtoarea va începe cu o Mare Paradã, formatã din Nobili Cavaleri, Domniţe, Actori, Menestreli şi Meşteşugari. Se vor pecetlui hrisoave, se vor bate arme, se vor strânge armurile şi se va confecţiona Marele Car al Jertfei pentru cea mai mãreaţã victorie a Cavalerilor. Cetatea va gãzdui 13 Ordine Cavalereşti, alãturi de formaţii de menestreli, ce vor pecetlui prin vers şi cântec, faptele de vitejie ale Cavalerilor iar actorii vor încânta publicul prin farsele lor într-un cadru strict medieval. Timp de trei zile, Cavalerii vor sãrbãtori aducând bucurie privitorilor prin turniruri şi demonstraţii, Menestrelii prin cântãri ne vor da ritmul bucuriei iar Dansatorii, Stegarii şi Toboşarii ne vor arãta adevãratatele mişcãri ale unui ritual de sãrbãtoare. Istoricii şi scribii veniţi de peste munţi din Noua Acropolã vor povesti şi consemna despre Cavaleri şi ritualurile lor din toate cele patru vânturi ale lumii (Europa, India, America, Japonia). Finalul va fi o retragere cu torţe lãsând Cetatea în mâinile edililor şi jurând cã niciodatã nu o vor mai lãsa fãrã de apãrare.

http://www.sighisoara-medievala.ro/index.html

Sambata la coaforul virtual .......

2010-07-03T12:37:00.000-07:00

Am găsit un sait drăguţ, amuzant şi util, mai ales pentru doamnele şi domnişoarele care de felul lor sînt mai circumspecte şi mai puţin dispuse să se expună riscului unei schimbări esenţiale de look.
E nevoie doar de o amiază de duminică – să zicem – 2,3 minute cît să-ţi faci un cont pe http://www.divahair.ro/coaforvirtual/ şi să încarci o poză care se pretează acestui joc. Nu mai rămîne apoi decît să testezi, să alegi, să te amuzi dar şi să fii pregătită de…surprise – surprizeee! Eeee, dacă ai şi-o imprimantă color, poţi pleca înarmată şi mult mai liniştită la un coafor, real de data asta, adică locul acela în care între comedie şi dramă se poate întîmpla orice.

Decriptări.........................

Dacă trebuie să-mi comunici ceva neplăcut sau care crezi tu că poate fi interpretat ca fiind neplăcut/supărător/etc. nu amîna momentul pînă în ultima clipă, nu ocoli, nu tergiversa. Cea mai bună strategie este metoda discuţiei directe, deschise, sincere, ca între oameni maturi, evitîndu-se astfel senzaţia de cuţit aplicat pe la spate, cu toate simptomele aferente şi pierderea încrederii în consecinţă.

Avantaj: chiar dacă poate fi dureros momentul, acumulaţi o bilă albă pentru curaj, deschidere şi sinceritate.

Dacă trebuie să minţiţi, spuneţi adevărul! Dacă totuşi trebuie să o faceţi cu orice preţ, verificaţi mai întîi de ce memorie dispuneţi. Decît o jumătate de minciună mai bine un adevăr dureros şi întreg.

Va urma
sau nu va urma

Enigme neelucidate ...........................

Tot ce ştiu bărbaţii despre femei – este titlul unei cărţi apărute în 2006 la Editura M.M.S., autor Mutch Knott şi care, la preţul de 11,8 lei şi pe parcursul a 167 de pagini (hîrtie de calitate, subţire, semi-lucioasă) şi-a propus să trateze problema spinoasă a enigmei numită Femeie, eventual să răspundă o dată pentru totdeauna la întrebarea: ce ştiu cu adevărat bărbaţii despre sexul frumos?
Sînt cu adevărat intrigată şi dornică să aflu cît mai repede răspunsul la întrebarea care nu mă frămîntase pînă în momentul în care m-am ciocnit cu titlul volumului, iar coperta IV mă avertizează: „aceasta nu este o carte destinată emoţiilor ieftine. Aici nu sunt fantezii înşelătoare despre misterele corpului uman, nici ode înălţate bucuriei comunicării interpersonale şi aşa mai departe, nici capricii slăbuţe, nici bolboroseli extatice despre uniunea perfectă dintre yin şi yang”.
Recunosc, sînt incitată de-a dreptul aşa că sar peste restul de blabla şi răsfoiesc febrilă printre pagini.
V-aţi prins, cu siguranţă: sînt albe, albe, albe.
167 de pagini în care între titlul aşezat cursiv şi cuminte în capul paginii şi numărul ei în partea de jos putem admira frumuseţea, nuditatea, perfecţiunea, mirosul şi culoarea paginii complet albe.

Pare exact cartea visurilor mele, adică aia care îmi apăruse într-un vis, fără să fi ştiut că ea deja există.

Bistrita Medievala 2010

2010-06-16T06:52:00.000-07:00

In weekend-ul 18-20 iunie ne vedem la SERBĂRILE BISTRIŢEI MEDIEVALE 2010.

R.I.P NICU...

2010-06-07T05:48:00.000-07:00

A real biker never dies. He's just too fast for us to see.

Mr Perfect is dead...

2010-05-31T14:18:00.000-07:00

Expresia franceza care ma obsedeaza in ultimele trei zile: “se prendre un rateau”. Rateau ca bateau, plateau si alte o. Traducerea mot à mot este “a lua grebla”, de fapt inseamna ”a lua teapa”.(Teapa respectiva se refera la toate gradele cuprinse intre privirea neintoarsa pe strada si MonsieurOhGODHowILoveHim care dispare din cadru subit si fara explicatie.)
Imaginea care imi vine in minte imediat cand ma gandesc la “rateau” e Tom(al lui Jerry) care calca pe dintii greblei si-l pocneste coada in frunte. Reactiile in ambele cazuri sint apropiate. Stupoare amestecata cu durere si o scama de mizerabilist “De ce eu?”, un cucui pe suflet cat un corn de licorna , si vanatai pe amor si amor propriu care trec tacticos prin toate nuantele de la negru sangeriu la galben pal cu volutele obligatorii in maro si verde albastriu. Evolutie agrementata de flashback-uri repetate si persistente care ies la suprafata in momentele cele mai neasteptate. Ca de exemplu in fata a o suta de pasageri care te urmaresc atent in timpul demonstratiilor de safety procedure.

Azi...

2010-05-27T13:00:00.000-07:00

*Am scris o insemnare lunga, dar cand s-o trimit, a picat netul si am pierdut-o.
Asa ca pana pica iar, ma intreb repede in piata asta publica daca e adevarat ca te poti abandona cu totul unei clipe, dar unei persoane niciodata.

*Eul cel bestial. Pe o cruce, cineva a batut un cui, de care a agatat un prosop.
Pe prosop scrie: “gospodina buna-i face / barbatelului ce-i place”. Ma tavalesc de ras, habar n-am sa fac un om fericit. Dar port crucea asta in spate, cautand un loc fertil pentru a putea-o planta.

*Maricica, nevasta-gospodina-reproducatoare, se uita la teve si isi inchipuie ca e ea acolo, in povestea cu marii-tereze sarace si umile care reusesc, dupa multe peripetii si bete-n roate de la niste frumoase-bogate-rele, sa suceasca mintile armanzilor nehotarati si cu mame dictatoare, iar intr-un final apoteotic dobandesc o alba si telenovelistica rochie, plus, ca bonus, ochii in lacrimi....

*Duminica e mereu ziua mea [abia astept sa vina ziua de duminica]. Zi de lene, de butonat, de consumat pasiv, eventual de plimbat, dar numai daca n-am nici un scop. Duminica ma bucur daca sunt lasata in pace, daca nu-si infige nimeni in statul meu degeaba o privire furioasa sau oftatoare sau sugestiva.

*- Care-i varianta masculina pentru "feminista"?
- Ntz. Numai minoritatile au grupuri, organizatii si "zile".
- Dar femeile sunt mai multe.
- Si?

*Pe Blogosfera
… o doare fix la basca daca eu ma numesc Mironosita Ionescu sau Nefertiti Popescu.
Ne ascundem, totusi. Ne ascundem numele, chipul, ip-ul, varsta si alte nimicuri. Dar cu cat ne ascundem mai constincios exteriorul, cu atat mai evident ne punem pe taraba adancimile. Amanuntele se detaseaza, in timp ce noi ne atasam. Ne spunem intamplarile, cele care sunt, cele care au fost sau cele care ar putea fi. Consemnari, jocuri, provocari, fir rosu, metafore, parabole, euforii. Cand vorbim despre noi, construim artificii. Cand vorbim despre altii, dam cu pietre. Insa mereu ne nimerim pe noi insine. Ne nimerim sau tintim de-a dreptul in propriul calcai de Ahile? "Daca" este cuvantul, probabil, cel mai des folosit atunci cand ne varsam gandurile in fraze. L-as numara pe "daca" intr-o zi, intr-un anotimp in care n-as vrea sa mai spun. Numaratul ca terapie… stiu pe cineva care chiar numara oi inainte de a adormi. Cu toate astea, nu adoarme mai niciodata. Dar DACA nu si-ar propune somnul ca finalitate, el ar veni.

*Cateodata
… sunt foarte superficiala. Atunci eu nu mai citesc si nu mai scriu. Atunci eu nu ma mai uit la televizor si nici la filmele puse in ordine pe dvd-uri. Atunci eu ma duc la Diana, fac bai lungi sau inventez mancaruri sofisticate. Cand ajung in culmea superficialitatii, ma uit in sifonier si ma mir: luna asta nu mi-am cumparat nimic de imbracat. Cand sunt foarte superficiala inseamna ca mi-e bine.
Cateodata sunt prietena. Atunci eu ma urc in tren si ma duc unde trebuie sa ma duc. Atunci eu vorbesc la telefon cu orele. Cand ajung in culmea prieteniei, ma simt vinovata ca nu pot mai mult.
Cateodata sunt iubita.Cateodata sunt fericita. Atunci eu fac lucruri pe care nu prea mi le amintesc dupa aceea. Cand sunt fericita, nu mi-e neaparat bine, uneori mi-e chiar foarte rau.

P.S: maine incepe Transilvania Tattoo.Pentru detalii verificati postul anterior

Transilvania Tattoo Expo 2010

2010-05-09T04:44:00.000-07:00

Aberatii antistres...

2010-05-06T12:26:00.000-07:00

De cîtva timp nu fac nimic altceva decît stau şi privesc în gol în pagina asta alba care nici măcar nu există. Gîndesc? Nu. Sînt doar amorţită, într-o stare de prostaţie tipic zilelor fericite de weekend.Bine, eu gîndesc, chiar şi cînd nu gîndesc, în cuvinte, dar mie nu-mi plac cuvintele şi aici e un mare paradox, dar ar putea fi rezolvat şi ăsta cu o explicaţie la minut ca pentru oameni nepretenţioşi, că dacă nu gîndesc în cuvinte şi totuşi susţin că eu gîndesc înseamnă că am sentimente şi percepţii, iar ceea ce percep acum e o chestie care seamănă al dreacu cu plîngerea de milă. Care este.
Care este o mare tîmpenie şi da.

Da, adică mi-am amintit aşa cum îmi reamintesc periodic de spusele singurului meu prieten din toate timpurile şi din toate vieţile, care îmi dă iluzia că mă înţelege, că sîntem singuri, ne naştem şi murim singuri şi asta nu e nici măcar important, nu e aşa mare scofală, noi să fim sănătoşi că urmările curg gîrlă.
Probabil e o întreagă psiho-filozofie de ce ne înverşunăm atîta şi de ce ne agăţăm disperaţi de cineva sau de ceva ca să ne simţim întregi şi împliniţi dacă şi aşa, mai devreme sau mai tîrziu ne trezim tot singuri. Iremediabil singuri. Problema e de acceptare, pragul pe care ni se tot cere să-l trecem fără să ne rupem gîtul, mereu şi mereu. Ne-am născut cu un defect de fabricaţie, probabil existenţa ar fi fost mult prea simplă dacă eram setaţi din start pentru funcţionarea pe o singură bandă, cu o singură viteză şi atît, şi dacă ar fi fost aşa cu siguranţă am fi înregistrat minusul în altă parte, ar fi trebuit inventat un alt prag şi o altă problemă.
Mă gîndeam cum procedez eu ca să mă destresez, nici măcar nu sînt stresată acum, nici măcar nu ştiu ce sînt, nici măcar nu. Pentru că nimic nu are un sens real, pentru că nu găsesc nimic acum care să conteze cu adevărat. Sînt şi atît. Curg unde mă curge timpul. Sînt apa, sînt nisipul, sînt timpul.

Nu sînt nimic pentru că nimic sînt.
Nu vreau nimic pentru că vreau totul
Pentru că vreau totul vreau să nu doresc nimic.
Detest aşteptările de orice fel.
Detest liniile de comunicaţie între mine şi celălalt pentru că mă fac dependentă.
Detest faptul că detest.
Ca toţi ceilalţi am inventat un ritual antristres, antitristeţe. O mie de gesturi mărunte care nu fac altceva decît să estompeze momentul şi să amîne atacul final al acestora. În funcţie de moment sau de culoarea zilei gesturile adoptate pot fi din gama “flori, fete, filme sau băieţi, melodii sau cîntăreţi” dar asta nu dă întotdeauna efectul scontat, atunci un alt remediu potrivit pare a fi shopingul, cărţi, alte flori, parfumuri, pantofi roşii sau nimicuri din plastic, utile obiecte inutile de bucătărie, pentru că da, un alt remediu antistres este bucătăritul,[nu ca m-as pricepe foarte tare la asa ceva] meşteritul de ceva bun, aromele care invadează toata casa cu iluzia intimităţii şi căldurii, a căminului, a acasei, ori ieşirile în natură, plimbările prin pădure, dacă poţi găsi pădurea, mersul printre frunze, cîntecul păsărelelor, foşnetul verdelui, soarele, pietrele…şi numai în mijlocul lor simt că mă adun, că redevin întreagă, îmi încarc bateriile, dacă reuşesc să găsesc pădurea…

Alteori un duş prelungit cu arome de iarbă zdrobită între degete, ritualul de după, ritual în ritual, cremuirea îndelungă cu creme concepute pe zone foarte stricte, una pentru corp, alta pentru picioare, una pentru ochi, alta pentru faţă, una pentru călcîie, ori pentru te mai miri ce, toate din gama ierburilor verzi şi a ploilor tropicale de vară, ca şi cum prin cremuirea asta dispersată nu ai face nimic altceva decît să recompui şi să reuneşti un întreg disipat în 1001 de fragmente de tu, adică de eu…
Sau pot să ascult la nesfîrşit o aceeaşi melodie, pînă la saturaţia proprie sau a vecinilor, cum s-a întîmplat cu Anotimpurile lui Vivaldi sau Snuff de la Slipknot, sau cu o altă melodie…o melodie tristă, insinuantă şi erotică de pe nu ştiu care album cu numărul 7 (nr.1).

Ori pot încerca să merg în căutarea veveriţelor, atît de dragi mie cînd nu mă fac să plîng…
Sau se poate citi pînă la încrucişarea ochilor şi sensurilor…
Sau se poate practica ceremonia Coca-Cola, stimul intens şi aromitor pentru simţuri, sau, dacă e prea tîrziu, prea noapte, poţi încerca saltul în amorţire printr-un 50 ml de whisky, sau palinkă, sau afinată sau ce vrei tu, cu condiţia să-i acorzi respectul cuvenit unui ritual de adormire, dacă reuşeşti, efectul imediat este că poţi plonja direct în somn, fără gînduri suplimentare, doar somn şi uitare de sine şi apoi Dumnezeu cu mila, mîine e o altă zi.

Sau poţi sări peste toate etapele astea şi poţi să te scufunzi în autocompătimire ca într-o baie de lapte, să te afunzi în tristeţe pînă la genunchi, pînă la bărbie, pînă peste cap, după care să dai drumul torentului de lacrimi, să plîngi pînă se udă cămeşa de pe tine, apoi faci un duş, bei o cola, bagi şi o duşcă de palinkă, faci un lighean de gogoşi, suni 3 foşti, ieşi la plimbare cu mama, te întorci acasă, vizionezi 3 filme siropoase, mai torni o găleată de lacrimi şi apoi adormi, epuizată şi liniştită după un weekend normal de primavara( vara,toamna,iarna)
Aha…
Sau poţi scrie…

poţi scrie orice, aberaţii depresive sau antistres, poţi face orice, chiar şi să optezi a sta faţă în faţă cu tine însuţi/însăţi, să-ţi spui că nu ai nimic de aşteptat de la nimeni, că eşti un om complet din start, din fabricaţie, că tot restul este doar un coşmar, un alt prag sau o infinită lecţie despre răbdare, ca şi cum ar exista pe undeva vreun sens, ca şi cum…

sensul chiar ar exista pe undeva şi ar putea fi revelat.

Această pagină de jurnal nu este un text.
Nu este dedicat şi nu are legătură cu nimeni.
Acest text care nu este un text va fi citit în multe feluri, dar autorul lui, care sînt totuşi eu, nu va fi înţeles decît într-un fel sau altul.
Autorul nu este singur şi ştie.

Turnirul Cavalerilor...

2010-04-26T08:55:00.000-07:00

Intre 30 aprilie si 2 mai se va organiza la Brasov festivalul medieval ''Turnirul Cavalerilor'' la cetatuia de pe dealul Straja.Va astept(am)!

http://www.gladiusdei.org/

Din jurnalul unui ''bloger'' repatriat...

2010-04-25T05:32:00.000-07:00

Am luat o pauză deja, de două saptamani nu am mai scris nimic aici şi asta pentru că, nici mai mult nici mai puţin, nu văd pentru ce ar trebui să scriu.
Nu am nimic de spus, nimic interesant, după numai două saptamani, deja, găsesc că rezultatul este jalnic, tonul general vădit duios-lacrimogen, am alunecat binişor pe panta amintirilor-lirico-senimentale, parca-ş fi o babă de nouăjdeani care-şi tot aminteşte de la facerea lumii. Pfuiii!!!
Cred că trebuie să iau o pauză, am nevoie de o activitate nouă, ceva ce să mă scoată din toate obişnuinţele, am nevoie să mă rup de tot ceea ce sînt şi fac acum. Presupun că e momentul acela de periodică detaşare, atît de necesară, momentul unei revoluţii programate, conştiente adică.
Am vrut să iau pulsul naţiunii, pulsul literar, să văd şi eu cu ce se mai ocupă intelectualii noştri, ce se mai scrie, ce se mai macină, ce iţe se mai răsucesc în vîrtelniţa minţilor unora, în real, nu din tărîmul virtualului.
Am cumpărat şi eu două reviste literare din cele cu prestigiu, renume şi tradiţie, mi-am luat alături ''cafeluţa'' pregătită să savurez cîteva ceasuri de plăcere tihnită ‘telectuală, cînd colo, ghinion. Dezastru după dezastru şi dezamăgire cruntă pe toate fronturile. N-am făcut decît să mă enervez crunt, dar crunt de tot, să mă dau de pereţi nu alta. Ori neuronul meu e neurastenizat iremediabil,ori eu n-am mai evoluat deloc de prin secolul 19, ori…e altceva, dar de citit ceva care să mă captiveze, ori măcar să mă intrige, sau măcar să-mi trezească un interes cît de mic, pace vouă, că n-am găsit. Eseuri sterile pe teme extraterestre, într-un limbaj tehnico-doct şi proaspăt jupitero-venusian. Cînd îmi pierdusem orice speranţă am găsit două pagini terestre, un soi de mic eseu făcînd apologia…odihnei, eh, asta am priceput şi eu, în sfîrşit unu care gîndeşte ca mine. Drept pentru care am renunţat pentru moment să mă mai culturalizez la nivel înalt şi voi lua îndată o gură de înţelepciune naivă din poveşti nemuritoare. Ştiu că trebuie să mai găsesc prin bibliotecă măcar un volumaş.

Explicam unui prieten de ce nu pot scrie constant, aşa cum mi-am propus, cîte două pagini zilnic. În primul rînd că nu pot scrie sub semnul lui “e musai” şi apoi că dimineaţa, la prînz şi spre seară mi-e lene, apoi la 21 am serialul, iar după ora 22 e tîrziu şi numai chef de scris nu mai am.

Dar pe blog? Nici aici.
Probabil că sînt mai conservatoare decît mă credeam în anumite privinţe.
În momentul cînd am descoperit blogul, sau platforma cu pricina, să zicem, mă aflam într-un peisaj sufletesc anume.
În cadrul acela am legat simpatii, prietenii, amiciţii virtuale; fie ele şi virtuale tot au fost clipe în care ne-am simţit bine, ne-am amuzat,am rîs cu adevărat, în real, am fost bucuroasă, amuzată, preocupată sau
îngrijorată.
Şi asta n-a mai fost virtual sau a fost tot aşa de virtual precum sînt cîmpiile noastre interioare pe care le paştem zilnic, adică una peste alta au fost clipe bune şi rele, pline sigur.
Şi cînd, din tot felul de motive ne-am imprăştiat cu toţii care-ncotro, şi nu încerc să explicitez de ce, fiecare cu motivele sale, sau cu calea proprie, bună/rea, bine/rău,nu mai contează, am simţit un gol şi nu am mai găsit sensul pentru care să continui să frecventez un loc în care nu mă mai simţeam acasă.
Acasă însemnînd de data aceasta “între ai mei”.
Da, ştiam că ne putem regăsi, indiferent de acele alte locuri virtuale spre care ne-am îndreptat fiecare, eram doar la un click distanţă unii de alţii, şi totuşi efectul psihologic a fost devastator, de netrecut, barierele incomensurabile.

(Da,uneori îmi place teribil să hiperbolizez auto-persiflant).
E mai greu şi parcă inutil să baţi în uşa pe care vezi ditai lacătul, chiar dacă, în unele cazuri fostul locatar a lăsat la recepţie o adresă eventuală.
E şi mai greu să dai de urma cuiva care a trîntit uşa în nasul tuturor şi s-a expatriat în Siberia fără să lase sub preş vreo cheie, vreun bilet ori vreo rămurică verde.
Singurul lucru (înţelept) pe care îl mai poţi face este să opui minimum de rezistenţă.
Te înfigi bine în pămînt, aştepţi să treacă valul, sau avalanşa sau cum s-o numi tăvălugul ce te-a lovit, că de obicei vin toate deodată, după care te scuturi, îţi numeri ciolanele, şi dacă ai ieşit bine la inventar te mai scuturi odată şi, aşa detaşat şi lucid aştepţi să ţi se lumineze calea şi să fii pregătit pentru turul următor, pentru următoarea etapă, oricare va fi fiind aceea.
Mai rău e cînd perioada de aşteptare se prelungeşte atît că nu se întrevede vreo etapă următoare nici măcar în zarea îndepărtată iar de atîta luciditate îţi creşte iarbă în barba albă. Şi compromisurile din capul drumului nu se mai numesc înţelepciune sau toleranţă ci încep să poarte nume de maladie.

In alta ordine de idei, seara de rock de vineri nu mai e[momentan sper]..deci asta inseamna si mai multa plictiseala pentru mine........noroc cu trupa si cu repetitiile k altfel mai mult ca sigur as prinde radacini in casa.

P.s: viva la vida...ironia sortii :)

Snuff...

2010-04-10T03:10:00.000-07:00

“Have you ever been in love? Horrible isn't it? It makes you so vulnerable. It opens your chest and it opens up your heart and it means that someone can get inside you and mess you up. You build up all these defenses, you build up a whole suit of armor, so that nothing can hurt you, then one stupid person, no different from any other stupid person, wanders into your stupid life...You give them a piece of you. They didn't ask for it. They did something dumb one day, like kiss you or smile at you, and then your life isn't your own anymore. Love takes hostages. It gets inside you. It eats you out and leaves you crying in the darkness, so simple a phrase like 'maybe we should be just friends' turns into a glass splinter working its way into your heart. It hurts. Not just in the imagination. Not just in the mind. It's a soul-hurt, a real gets-inside-you-and-rips-you-apart pain. I hate love.”

P.s: Bogdan,ai dreptul sa imi desfintezi articolul!Nu am uitat:)

Sentinţa...

2010-04-08T05:51:00.000-07:00

Hmm…cel puţin am încercat …Asta e…sînt într-o pasă de …muţenie ne- şi nere- creativă.

Cu o lipsă de somn considerabilă la activ, cu o lipsă de entuziasm muncitoresc, şi-a dracu că mă tot uit la ceas din 2 în 2 minte şi parcă o stat timpul în loc, tot 14,30 e….scormonesc prin memorie după ceva cuvinte, orice, numai să mă agăţ de ceva şi…nimic de declarat, nimic de notat, doar nimicul ca un vid interpus între mine şi lume.

Sau între un mine şi celălalt.

Sînt condamnată.

Mîine dimineaţă voi fi în pielea condamnatului care deşi îşi cunoaşte sentinţa speră pînă în ultimul moment într-o graţiere divină.

Şi atunci, imediat după ''cafeluţă'', pentru că voi căuta să întîrzii cît mai mult clipa fatală, deci după cafeluţă cum spuneam, după ce voi fi tras cît voi fi putut de fiecare secundă în parte, dilatînd-o pînă la maximul capacităţii de suportabilitate, pînă la gradul suprem al toleranţei, ei bine, atunci inevitabilul nu va mai putea fi evitat şi cu un gest aproape sublim în fatalitatea eroismului său auto-impus, pentru că dacă tot nu poate fi evitat atunci măcar curajoşi să fim …voi deschide pagina aceasta şi Adevărul – adică tot ceea ce deja fusese presimţit, prevăzut, predestinat şi prea firesc logic ca să nu se fi derulat tocmai în sensul firescului natural – Adevărul va izbi pentru ultima dată cu toată puterea majusculelor sale şi cele două cuvinte de spaimă şi de coşmar îşi vor înfiltra cu savantă lentoare otrava de reptilă fatală şi atunci Răul va purta pe chip imaginea decrepită şi dezgustătoare a unui tren iar simbolul înaripat al elanului se va fi prăbuşit fără doar şi poate în subsolurile întunecate şi jilav-mucegăioase ale unui alt fel de Iad virtual…………

Despre dragoste,in dragoste,cu dragoste...

2010-04-04T12:37:00.000-07:00

"În dragoste, bărbaţii au nevoie de forme şi culori: ei vor imagini.
Femeile nu vor decît senzaţii.ele iubesc mai bine decît noi, sînt oarbe.
Şi dacă vă gîndiţi la lampa lui Psyche, la picătura de untdelemn, am să vă spun că Psyche nu-i femeia, Psyche este sufletul.
Nu-i acelaşi lucru. Ba, e chiar contrariul.
Psyche e curioasă să vadă, şi femeile nu sînt curioase decît să simtă.
Psyche căuta necunoscutul. Iar femeile, cînd caută, nu caută necunoscutul.
Ele nu vor să-şi regăsească decît visul sau amintirea, senzaţia pură, nimic mai mult.

Dacă femeile ar avea ochi, cum am reuşi să ne explicăm dragostea lor?"

Anatole France

Exerciţiu de incoerenţă ...

2010-04-03T09:41:00.000-07:00

Sînt plictisită. O zi ciudată, de tot rahatul de fapt. Care teoretic ar fi trebuit să treacă dar dacă nu dorm se pare că n-a trecut. Şi nu dorm. Nu că n-aş vrea dar de unde somn? Şi mă mai doare şi capul şi mă nervez cînd mă doare capul şi dacă mă enervez mi se face şi foame. Na! Mănînc! Ce găsesc prin frigider, aşa, repede?

Şi pentru că n-am somn, doar v-am spus că n-am, îmi amintesc tot felul de bazaconii şi mă mai şi apuc să caut prin carnete, să verific. Da-n loc de ceva dau de altceva. Şi mă nervez iar. Că de unde pisicii ei de treabă să-nţeleg ce-am scris aici. Am nevoie de translator să-mi traducă propriul scris. Scrisul meu caligrafic de altădată nu mai e. S-a dus pe apa computatorului domle, că nici bileţelele lăsate dimineaţa pe frigider nu le mai scriu de mînă. Şi atunci, de unde să mai ştiu eu să scriu. Cred că o să mă înscriu la şcoală, mă fac boboacă precoce. Că ştiu deja să desenez beţişoare. Şi presupunînd totuşi că găsesc translatorul minunat, expertul grafologic care să desluşească hieroglifele tot nu-i de-ajuns, mai am nevoie de-un specialist, v’un critic literar, v’un cineva care să spună ce-a vrut să spună autorul adică.

''Ca exerciţiu de imaginaţie îşi închipuia cum ar fi arătat realitatea ei în una sau alta din posibilele….(opţiuni???) cu toate lumile incluse…(???)….uniuni şi comuniuni…(?) ale verbului A IUBI. (asta cu majuscule înţeleg)…pe el sau pe el…

Îi iubea pe amîndoi în mod diferit şi profund şi dacă ar fi fost în postura (ne)fericită de a alege…n-ar fi ştiut pe cine ar fi ales. Cred că pe…el. Sau pe el? Tandreţea cuminte, iubirea cea cu iz de sfinţenie (?)……….libertate individualizată vs pasiune spiritualizată (se poate spune şi aşa?)…….

O însingurare nativă, iubirea ca o …spărtură (?) biologică (HA! HA!), instinctul de supravieţuire al unui suflet-liană în căutarea echilibrului în…perechea spirituală, nevoie precară de comuniune şi înţelepţirea prin iubire….

Între timp realitatea îşi usca aripile în lumina strălucitoare a unui bec de 75 de W, seninul îşi răsfira răceala unei primăveri care nu mai vine, trupul unduit al unui şarpe lichid îşi zornăia solzii strălucitori pe sub pleoape….

Era prinsă în captivitatea unui arc de cerc…

Frumoasa vrăjitoare era prizoniera propriului glob de cristal… ''

Na, şi-ar mai fi cîteva rînduri dar chiar nu mai descifrez ce-am scris. Chiar, cînd am scris? şi de ce? Prost obicei madam să nu pui colo’şa o dată, un indiciu, orice, că memoria…vax albina.
Pfiuuu, şi totuşi, ce-o fi vrut să spună…autorul?

E clar, sînt în stare gravă. Oare să mă mai tratez?

P.s: foarte serios acum..chiar imi e dor de...nevermind...imi trece..SPER!

Insemnari de weekend...

2010-04-01T10:22:00.000-07:00

Acum două-trei zile bocind după cîţiva copaci disparuţi de prin împrejurimi, îmi dădeam cu părerea, ca un om mare ce sînt, cum că în locul cu pricina n-ar mai încăpea vreun alt garaj. eroareee!!!şi ce eroare, pentru că dis-de-dimineaţă, ce zării? nimic altceva decît o prospătură de gărăjel de tablă, mai mare frumuseţea. bleah!! altă dată să am grijă ce mai vorbesc, te pomeneşti că eu i-am sugestionat şi ambiţionat telepatic. vai mie!!
In altă ordine de idei, aflu lucruri noi despre mine sau mai bine spus drăgălaşele de teste online confirmă ceea ce deja ştiam. cum că sînt o persoană deschisă, atît de deschisă că numai temperamentul îmi mai joacă uneori feste. echilibrată, strunesc perfect deopotrivă calităţile cît şi slăbiciunile, un spirit de observaţie ultra-supra-nemaipomenit, de bună seamă de viitoare soacră de băiat, cu o viziune aşa de realistă şi deschisă că negreşit am toate şansele să-mi găsesc bărbatul ideal, asta dacă nu cumva deja l-am găsit, testonlinii ăştia nu prea erau siguri aici, şi…ce e mai frumos şi mai frumos, valorez exact 1.690.200 de euro başca un lăstun decapotabil portocaliu. oh, yeah, m-au nimerit. şi pentru că am avut curiozitatea să aflu cum o să mor, na, am aflat. presimt că voi lua o decizie înţeleaptă, adio TV pentru tot restul vieţii, pentru că după ce că ratez o săptămînă încheiată toate emisiunile la tv, ajungînd doar la final cînd prezentatorul se minunează cît de reuşită a fost emisiunea şi ce-am pierdut, mai şi înnebunesc de durere, mai mult chiar, ură, vai Doamne ce mă aşteaptă, iar apoi, într-un acces de furie dau cu toporul în televizor, absolut vandalic şi necivilizat, mă julesc la un deget cu o aşchie din ecran, urlu ca descreierata pînă produc o băltică de apă sărată la picioare şi mor electrocutată de firele teveului aflat încă în priză. neh, sînt tare, domle, ce mai. minitestul de inteligenţă nu l-am mai făcut, am nişte vagi bănuieli direct proporţionale cu teama de ce-aş mai putea afla. de altfel m-am cam lămurit cum stau la capitolul ăsta acu un ceas, cînd am făcut ce i-oi fi făcut wordului, care de atunci nu mai funcţioneşte decît cu nişte purici între cuvinţele şi nişte hieroglife îmbîrligate de care nu reusesc să scap şi parcă n-aş mai insista că mă tem dracu‘ să nu dezinstalez toată şandramaua. aşa că scriu în wordpad pînă mi-or veni ajutoare. dacă sînteţi curioşi, poftim, priviţi-vă în oglindă dar mai întîi scăpaţi mintenaş de toate topoarele, securile şi alte contondente ajutătoare şi ….succes.
De peseu să mai zic că la Odorhei e înnourat dar nu mai plouă şi că am reuşit să scap de umbrela galbenă, că mi-o dădu vîntul de trei ori peste cap şi-i crăpară spiţele. fie-i trecerea uşoară.

Pierdut Eu,ma vreau inapoi!

2010-03-29T07:40:00.000-07:00

Motto: se poate şi mai rău!

E ceva vreme de cînd detest cuvintele, se face prea multă risipă, se supralicitează, se cîntăresc, se pune preţ, se ţine şi nu se ţine cont de ele, se face caz, se face uz şi mai ales abuz, se iau în derîdere şi în serios, te ucid, te doboară, te învie, te menţin în viaţă, îţi furnizează tainul zilnic…perfuzia, oxigenul şi viaţa şi aşa mai departe şi aşa mult mai departe…şi aşa atît de departe…
Si ele mint, oricum mint, iar noi ne luăm în serios, al dracului de în serios ce ne mai luăm, mai ales în răstimpurile cînd sîntem sau nu călare pe val sau situaţie, asta e o chestie care se pare că m-a marcat din cea de a doua copilărie, iar acesta putea fi un text decent scris cu punct şi virgulă şi de la capăt, de la capăt o mai iau uneori şi mereu, dar acum o să uit de puncte şi virgule şi alte fixisme prin tradiţie şi legi foarte fixe că de-aia sînt –isme şi poate că e de la ploaie dar am spus deja cum cuvintele mint, mie ploaia îmi place oricum şi oricînd, aş putea crede că e minunată şi verde şi atît de cald şi de intim sub cerşafuri care n-au fost spuse, dacă aş avea cum cînd şi cu cine să înţeleagă cum fiecare ploaie e unică şi irepetabilă şi tocmai de aceea, pentru că de fapt toate poveştile au fost spuse demult şi n-au mai rămas happy-end-uri la cererea telespectatorilor, lumea doreşte suspans şi dramă, eventual lacrimi, să simţim şi noi că trăim şi că facem parte dintr-un lavstory cu probleme existenţiale, e doar puţină auto-ironie, nu sucombaţi în trombă, nu mai trebuie să amintesc cît de mincinoase sînt cuvintele…şi de fapt nu am spus nimic pentru că totul e doar o chestiune de moment, eu sînt o defazată convinsă, iremediabilă şi încă mă mai, dar nici nu sînt singura, artistii – căci eu mă îndrăgostesc numai de ''artisti'' – sînt …

ei întotdeauna sînt

sînt ei

ei

sînt

numai ei

ei

doar ei

şi poate

şi poate că e doar nevoia asta de a fuma o ţigară după un timp oarecare, după o amnezie, după o abstinenţă de 99 de zile ~, timp în care nici n-am dorit, nici n-am simţit, dar azi mă întreb cît de vulnerabilă şi… nu, asta pot s-o fac, să n-o fac, trebuie doar să caut un îndulcitor pe măsură, poate chiar o măsură de Passion, cu condiţia să ardă rapid, să nu aibă timp legăturile neuronale….

să cad în somn, în somn, în somn ca în ploaia asta monotonă de primavara pe care o iubesc pe cît l-aş fi iubit dacă…

oricum…el nu minte…nu se dezminte….e vis şi e promisiune, ploaia e ca şi luna…nu se explică, ambele se trăiesc…

“…la urma urmei nu trebuie să continui să înduri ceea ce crezi tu că este suferinţă; poţi întotdeauna să alegi s-o opreşti, să-i pui capăt. Şi chiar şi suferinţa şi jalea după ceva tot sînt mai bune decît nimic.Nu există decît un singur lucru mai rău decît să nu fii viu şi acesta este ruşinea. Dar nu poţi să trăieşti veşnic şi întotdeauna îţi consumi viaţa cu mult înainte de a fi epuizat posibilităţile de a trăi. Şi pămîntul e o coajă: nu e prea mult din el înainte să dai de stîncă”.
William Faulkner – Pogoară-te, Moise!

Lady in Black...

2010-03-18T13:28:00.000-07:00

Underground inseamna,teoretic,ceea ce ajunge la posturile de radio/tv complet intamplator sau dintr-un exces de zel al vreunui redactor inconstient.Sau mai poate insemna si un nume de cod pentru acel tip de muzica pe care nu il intelegi:''Suna bine dar e prea underground pentru gusturile mele''.In acest caz ''underground'' poate insemna orice ,de la ''rafinat'' la ''teribilist''.
Diamanda Galas nu cauta sali libere pentru a-si tine concertele,ci biserici.Si asta nu pentru ca si-ar introduce auditoriul intr-o transa sacra in care divinul se prabuseste peste ei ci pentru a-si duce propriul razboi cu lovituri de pian si urlete [mai mult sau mai putin pentru mantuire].
Cea poreclita ''Lady in Black'' pentru costumatiile din timpul concertelor,atrage ca un magnet un public pestrit:de la tineri goth,la intelectuali [mici poeti de cartier],la personaje ciudate pe umarul carora te astepti sa vezi ,din secunda in secunda,aterizand un vultur sau macar o cioara.
Dupa o ora si jumatate in care auzul este sectionat si/sau ''chinuit''de vocea ei turbata si de sunetul de pian, Diamanda Galas isi incheie recitalul cu acelasi cuvinte,pe care le are si tatuate pe degetele mainii stangi:''We are all HIV+".
Nascuta in 1955,in San Diego, din parinti greci, de religie ortodoxa,Diamanda Galas a studiat in tinerete jazz si muzica clasica,impresionandu-si inca de pe atunci profesorii prin varietatea formelor muzicale adoptate si vocea neobisnuita.Are prima reprezentatie la Paris,in 1979, in opera ''Un jour comme un autre''.Desi avea sa uimeasca multimea de critici prezenti,ea ajunge in atentie publicului doar in 1991.Atunci in fata unui public restrans,inregistreaza albumul live ''Plague Mass'' in Cathedral of Saint John the Divine din New-York.In fapt concertul era un atat feroce impotriva Biserii Catolice si a societatii in general pentru indiferenta aratata flagelului SIDA:"Biserica a ars in sunet nu in flacari"avea sa spuna dupa acel concert,in fapt un tribut adus fratelui ei ,mort dupa o lunga suferinta cauzata de virusul HIV.In aceiasi perioada isi tatueaza cuvintele ''We are all HIV+" si incepe o serie de albume care aveau sa ii faca pe editorii principalelor reviste de profil din America sa o compare cu mai celebra sora in ale notelor inalte,Maria Callas.
In fapt doar originea e ceea ce au cele 2 cantarete in comun.Deseori Galas isi foloseste vocea uluitoare, capabila sa prinda pana la patru octave,ca pe un instrument,bruscand-o sau distorsionand-o pana la pierdere totala a calitatilor.Gemete,urlete prelunfi,ironii alese,combinate cu temele principale ale muzicii sale,nedreptatea,suferinta,disperarea sau pierdere demnitatii ii transforma spectacolele in desfasurari fascinante si terifiante.
Diamanda Galas a scos 14 albume in mai putin de 20 de ani si totusi nici pana acum nu poate nimeni explica ce stil muzical contin acestea.Piese precum ''Skotoseme'' sau violenta ''The Sporting Life'' lasa ascultatorul intr-o perfecta stare de perplexitate.
O alta Diamanda Galas,cea de pe albumul The Singer'' reface piese clasice precum ''Swinging Low, Sweet Chariot'' sau ''I Put a Spell on You'' in note stridente si pian dezacordat pana la pierderea definitiva a melodiei originale.
In fine,Diamanda Galas are si cel mai misto nume de piesa pe care-l cunosc:''Wild Women with Steak-Knives [The Homicidal Love Song for Solo Scream].Asta nu insemna nimic,dar suna intr-un fel mare.

God save the queen...

2010-03-16T04:14:00.000-07:00

Punkistii au niste creste cretine.Punkistii nu stau nici cu fundul,daramite cu capul pe o carte.Deci sunt prosti.Punkul e doar un curent fara substanta nu vreo revolta sociala.
Maximele de mai sus le-am tot auzit de ''n'' ori pana acum-nu eram de acord cu ele dar nici nu am incercat sa le combat in vreun fel nestiind prea multe despre miscarea ce a bulversat definitiv lumea la finalul anilor '70.Pana de curand.Cand am dat peste un documentar pe unul din posturile de muzica ce inca se mai respecta.
Punkul a inceput oficial cu revolta in jurul a patru versuri deja clasicizate:"God save the queen/The fascist regime/They made you a moron/Potential H-bomb".Dar el a intrat in adormire nu in momentul destramarii trupei Sex Pistols sau cand The Clash a trecut de la rebeliunea de pe primele albume la socul muzical London Calling,ci intr-un interviu istoric din vara anului 1977.
In acel moment ,John Lydon,aka Johnny Rotten,mai pe scurt vocalul Sex Pistols,era invitat la o emisiune la Capital Radio.Trupa sa era in mijlocul inregistrarilor la Never Mind the Bollocks,Here's the Sex Pistols [astazi albumul la care toate revistele''culte'' de muzica se forteaza sa mai caute stele],iar in jurul ei se crease deja o imagine de rebeli dementi,teribilisti,fara cunostiinte muzicale,cautand doar socantul.
Interventia lui a fost ''mesianica''.Intrebat ,mai mult la nimereala, care-i sunt influentele muzicale,el avea sa citeze trei ''tatici'' ai rockului:Van der Graaf Generator, Can si Captain Beefheart.Mergand mai departe,baiatul cu parul portocaliu si bucati de haine prinse cu ace de siguranta,avea sa interpreteze ,in modul propriu,o piesa reggae despre existenta careia nu se stia practic nimic:"Born for a purpose" cantata de cvasi-necunoscutul Dr.Alimantado.
Lydon avea sa citeze obsesiv refrenul piesei:"If you have no reason for living,don't determine my life",ce avea sa devina un "anthem"al tinerilor punkisti.
Interventia lui avea sa functioneze ca o bomba cu ceas pentru distrugerea miscarii punk.Managerul trupei,Malcolm McLaren,cel care construise cu mari eforturi intreaga imagine de tineri teribilisti,s-a simtit foarte afectat de mica excursie intelectuala a protejatului sau.Fost membru al unei miscari franceze ce provaduia actul cultural construit artificial si transmis prin situatii socante,impotriva regulilor sociale,el avea sa se razbune pe membrii trupei in timpul turneului american din anul urmator.
Motivand prin nevoia de a organiza concerte socante,care sa atraga atentia tinerilor americani inca nefamiliarizati cu miscarea punk,el a ales ca locuri de desfasurare ,in locul marilor orase, localitati micute din sudul SUA,prilejuri de razboaie cu taranii din localitatile apropiate.La capatul acestor luni de adevarate lupte de strada,pusi in fata auto-distrugerii basistului Sid Vicious [care aparea in concerte drogat si cu inscriptia ''Vreau o doza'',taiata pe piept],Sex Pistols avea sa se destrame anul urmator.Se intampla dupa concertul de la San Francisco,din 14 ianuarie,incheiat cu cuvintele lui Lydon catre public:''Ati avut vreodata senzatia ca ati fost fraieriti?''.A doua zi ,acesta s-a trezit lasat singur si fara un ban in buzunar in America,de catre un Malcolm McLaren ce plecase cu restul trupei in Brazilia.
Din toata poveste asta au ramas doar influentele,''maestrii'' si cuvintele frumoase,numai bune pentru interviuri la MTV.De exemplu Green Day.Ei sunt fani Sex Pistols.Le place tot ce e legat de chestiunea asta.Cum adica care Green Day??Baietii aia cu gel in par,care au videoclipul ala misto despre cum se plimba tristi pe Bulevardul Viselor Destramate...

*Sex Pistols*

*Malcolm McLaren*

Nu sunt si nu am fost niciodata o fana a muzicii punk dar povestea m-a impresionat.De ce? Nu stiu sa va spun inca...dar o sa stiu atunci cand un punker din ziua de azi o sa-mi spuna de motto-ul lui in viata::"If you have no reason for living,don't determine my life".

Despre pauza...

2010-03-15T04:20:00.000-07:00

Sunt momente cand, in diverse contexte, luata de val, imi vin „pe limba" niste afirmatii poate usor exaltate, dar care par cumva „de impact". Mi se pare mie ca, desi nu reflecta EXACT ce am in minte, „ar suna bine asa”.

In momentul urmator apare o retinere… ca o frana brusca, instinctiva. De cele mai multe ori ma opresc cand ori cuvintele „stau pe limba", ori degetul pe tasta „enter" gata sa o apese. Ezit. Sa-i „dau drumul", sau sa ma abtin? Sa inghit oare nodul in gat cauzat de efortul creativ care m-a adus in pragul exprimarii, sa las energia acestui efort sa se piarda? Sau sa dau drumul porumbelului?

Ceva, ~~de obicei Maimuta de pe Umarul Stang,~~ imi sopteste insistent la ureche sa NU ii dau drumul… din pacate nu poate sa-mi spuna clar de ce, pur si simplu, SIMTE ca ar aparea o perturbare in~~[FORTA]~~ echilibrul fragil si de moment al micului meu univers, o perturbare de care nu e nevoie, caci nu stii niciodata ce mal va lovi valul creat de aceasta mica picatura, dac-o lasi sa cada in apa.

Tocmai am oprit o asemenea picatura, am pastrat un porumbel in hulubarie, dar n-o fac de fiecare data. Si, de obicei, atunci cand nu ma abtin si cuvantul zboara descatusat, imi dau seama dupa aceea ca a fost un tipping point, care de cele mai multe ori duce la situatii de genul la mica neintelegere.

Problema e ca daca NU o fac, nu voi sti niciodata ce posibilitati am pierdut, neexprimandu-ma, conform zicalei nu-mai-stiu-cui cum ca „cel mai sigur mod de a pierde un joc e sa nu-l joci".

Fapt ramane ca de multe ori Maimuta de pe Umarul Stang are dreptate. De unde pana unde o simti ea cand ar trebui sa plasezi cate o tacere, si cat de des are ea dreptate, mi-ar placea sa stiu.

Missing

2010-02-26T02:00:00.000-08:00

Am sa lipsesc din peisaj vreo 2-3 saptamani...ma intorc la faculta si momentan nu o sa am de unde sa postez toate aberatiile mele:D.

Complicat...

2010-02-23T07:34:00.000-08:00

~~Chapter 1.~~

Ai inteles vreodata replica: "E complicat. Sunt multe lucruri pe care nu le stii." ?

Eu niciodata.

Tot timpul mi s-a parut ca asta este de fapt o scuza. Ca oamenii sunt mult prea lasi pentru unele decizii sau mult prea comozi pentru schimbari.

Bineinteles ca in 50% din cazuri este perfect adevarat.

Raman restul de 50%.

Care nu vorbesc!

Cum poti sa intelegi ceva ce nu stii? Si ce e asa complicat sa vorbesti?

Pana la urma, comunicarea e marea problema a secolului. Nobody does this anymore.

~~Chapter 2.~~

Azi

Stiu ca:

- nu e bine sa lucrezi prea mult

- nu e bine sa te enervezi din cauza ca lucrezi prea mult

- nu e bine sa iti plangi de mila

- nu e bine sa nu stii ce vrei

- nu e bine sa te pierzi in spusele altora

- nu e bine sa te pierzi in actiunile altora

- nu e bine sa dai telefoane cand ai baut

- nu e bine sa faci declaratii fara sa le sustii ( sau cand ai baut )

- sa iti faci planuri nu e un lucru atat de rau sau neplacut

- trebuie sa stii cat sa dai si cat sa ceri

- uneori nu e bine sa ai blog pt ca scrii numai tampenii in el

~~Chapter 3.~~

Viata nu-i o curva!

Ei, nu mai spune ...

Asta ar fi un cantec motivational =))

Bine, motivational ar fi sa te dai jos din pat in fiecare dimineata si sa nu ai nici un gand in cap. Sa te trezesti cu …liniste.

That would really be something!

Ce ma supara azi...

2010-02-20T04:30:00.000-08:00

Uneori imi vine sa zic fix ce imi trece prin cap. Si stiu ca daca fac asta risc sa ranesc sau sa dau mai multe explicatii decat e nevoie si ajung la concluzia ca daca taceam filozof ramaneam.

Dar uneori impulsul e atat de mare ca abia ma abtin.

Din lista intrebarilor fara raspuns

De ce am prieteni care ma mint si totusi cauta in mine ajutor si sfaturi fara sa spuna de fapt care este problema?

Macar daca ma minti, nu ma mai fute la cap cu cereri de ajutor nefondate.

Dear sister

Imi esti tare draga. Te iubesc foarte mult dar uneori, efectiv, ma calci pe nervi. Si de fiecare data este unul din motivele pentru care m-ai calcat pe nervi si data trecuta.

Si pentru ca tin la tine, te cam las sa iti faci de cap cu nervii mei from time to time.

Te rog eu tare mult (cu toate ca nu imi citesti blog-ul), lasa-mi nervii in pace. Ca nu mai rezista mult. Stiu ca poti. Trebuie sa si vrei.

Your beloved sister.

People

In general oamenii nu merita:

- atentia ta

- increderea ta

- atasamentul tau

- sa crezi in inocenta lor

- sa ii lasi sa te dezamageasca

Oamenii sunt "fiare", ca sa ma exprim poetic.

Si aici ,fireste,e vorba de o deceptie personala.O revelatie.

Hmm

El: nu paria totul pe o carte
El: mai lasa ceva si pt alt pariu
El: si daca ai citit printre randuri ma bucur

Daca as putea paria totul pe o carte, probabil as face-o. (just because)

Din fericire (sau nefericire?) imi lipseste talentul asta.

In my opinion, pariurile le poti face cu capul inainte sau cu inima stransa.

Cele pe care le faci cu inima stransa nu le tii niciodata minte sau iti vor lasa intotdeauna doar un gust amar. Dar cu resursele necesare pentru un alt pariu.

Pe cele pe care le faci cu capul inainte, foarte posibil te vor lasa fara resurse. Dar le vei tine minte si amintirile vor fi intotdeauna insotite de un gust dulce pe langa cel amar.

Cum e mai bine oare? Hmm

P.s: am stat ceva timp sa ma gandesc ce melodie sa pun...nici acum nu sunt sigura ca a fost alegerea perfecta dar.....am obosit deja...

Fuck it...

2010-02-16T11:24:00.000-08:00

Ma apuca dorul de ce nu am. De ce nu am avut. De ce stiu sigur ca
nu o sa am niciodata. Mai exact de amintiri, intamplari,
momente…nimic tangibil.

Sunt sentimente curioase de disperare pe care nu le pot intelege dar care reusesc sa imi anuleze tot ce reusesc sa construiesc pentru a fi relaxata si fericita.

Si sistemul meu de aparare se strica fix in momentele astea lasandu-ma ca un peste pe uscat.

Rock pe pita...

2010-01-29T08:45:00.000-08:00

In fiecare miercuri in Lasermaxx ...prima rockoteca din Sibiu:D

p.s:apar si eu in spot( nu ma laud) dar e foarte fain:D

Later edit!(after a long time): deci...dupa cum spuneam, in fiecare miercuri in Lasermaxx(str Nicolae Teclu nr 29-31)prima si singura rockoteca din Sibiu .Va asteapta concursuri cu premii, happy hour (bauturi la preturi speciale), animatoare si mult, mult mult ROCK!!!-atat cu partea oficiala:D
Acum parerea mea:o conceptie noua care chiar a prins,de trei saptamani incoace vad mereu aceiasi oameni ceea ce, evident, a dus la o mai mare unitate in comunitatea rock din Sibiu.
Ah..si era sa uit:concert Truda( in deschidere trupa sibiana Heavy Duty) in data de 27 februarie,tot in Lasermaxx de la orele 20.
Editia a III-a

p.p.s:si nu ma mai intrebati daca vi se pare ca m-ati vazut sau nu...da CHIAR m-ati vazut:))

Ganduri...

2010-01-25T04:28:00.000-08:00

A fost un weekend super. Am fost la bunici cu mai multe rude(rude prin aliante multe) si am ras, am mancat, am jucat remii. Chiar foarte frumos a fost. Si am dat peste un om ce m-a cam miscat un pic.. Nu e vrajitor nu e ghicitor nu e nimic misterios. E pur si simplu un om f destept ce lucreaza intr-un loc f important si are dupa cum cred eu un simt in plus. Poate si l-a dezvoltat documentandu-se foarte mult. Si dupa o discutie care m-a emotionat super tare mi-a zis niste chestii in care cred si mi-a zis anumite chestii pe care le-am gandit fara sa stie careva de asta. Mai pe romaneste, omul isi poate da seama de caracterul unui om chiar de starile acestuia doar uitandu-se la maini. Fara sa realizez s-a uitat la mainile mele in masina si din cate a zis asa mi-am dat seama ca m-a citit. Bine eu sunt f usor de citit dar a zis ceva despre care nimeni nu si-ar fi putut da seama. In fine. Si am aflat conform liniilor si dintr-o deducere a mea ca as trai cam 90 si ceva de ani. Nu e de ras caci stiu ca o sa razi cand zic dar .. nu stiu cum sa zic.. Am mai aflat ca cei ce se deoache usor au centri receptivi f sensibili, ceea ce e ff adevarat. Eu ca si al meu absorbim exagerat de usor starile celor din jur. Cred in deochi, cum a zis si domnul acela este o energie. De nenumarate ori mi-a venit rau si dupa un “descantec” mi-am revenit miraculos. Am inteles(citind printre randuri) ca a vazut ca eu am facut un lucru rau am reactionat dupa instinct si m-am bucurat de raul altora, m-am razbunat. Ciudat ca la asta ma gandeam in masina. Mult timp m-am gandit ca e posibil vreo una din mandre sa ma ameninte si eu cum as fi reactionat in cazul acesta. Tind sa cred ca a vazut ca eu imi fac niscaiva griji legate de al meu si a zis la un moment dat ca e ok, desi eu am citit altceva. E mai mult de povestit dar stiu ca nu povestesc cum trebuie si se intelege altceva. Oricum m-a facut sa citesc despre chiromantie un pic cat am gasit pe net, si culmea ca s-a potrivit exact cam ce am citit la mine.
Asa in mare a fost emotionant (si acu mi s-au racit mainile, atunci aproape tremuram) nu stiu de ce si putin inspaimantator. As vrea sa gasesc o carte de chiromantie dar totusi nu stiu daca e ok.

Legat de mutare. ABIA ASTEPT, doar ca ma tot rod gandurile legate de aranjamentul chitibusurilor pe care le am. Kg mele multe de chitibusuri. Ador sa fac chestii ornamentale, ador ornamentele.Deci a se intelege ca sunt ffffffff multe care acum sunt impanzite peste tot dar cand ne vom muta nu stiu unde le voi pune .
Abia astept sa scap de locul asta, de apartamentul asta, simt nevoia de ceva nou, de un 0 total iar.
Mno ma duc la ale mele.. mama cate am de facut 8-}

p.s:stiu k nu e ''rock'' dar m-a prins din prima secunda:)..the one and the only...

Mortemia

2010-01-21T02:15:00.001-08:00

click pe banner:)

........................

2010-01-20T01:33:00.000-08:00

Uneori I’m soo full of shit. Scriu numai idiotenii. Dar sa trecem peste asta.

Lately m-am trezit din nou curpinsa de stresul comunitatii bloggerilor. Refuz sa intru in acest subiect asa ca trecem si peste asta.

Things new in my life: tata s-a mirat cand m-a vazut (dupa f mult timp, again) si a exclamat ceva de genul: tzusca, te-ai maturizat! Voi trece si peste asta, nu de alta dar risc sa intru intr-un monolog legat de lipsa unei figuri paterne pe perioada copilariei, and I’m not in the mood for that either.

That’s about it. My life is empty therefore my blog is also empty

Datoria...

2010-01-13T01:38:00.001-08:00

Gata, mi-am facut si datoria de a vorbi un minut si jumatate cu mama mea la telefon, ce bine si ce generoasa ma simt. Sper sa nu am niciodata copii asa de nesimtiti ca mine.

De ce “scriu”?

2010-01-08T12:42:00.000-08:00

Mulţi se întreabă : „Ce mă face pe mine să scriu ?”, dar prea puţini ştiu un răspuns satisfăcător la această întrebare.
Poate că scriem din nevoia de a spune cuiva ceea ce gandim, fiindu-ne mai uşor să ne „spunem” off-ul în faţa unei coli albe de hârtie care nu ne judecă şi nu ne reproşează nimic… Poate ne vine greu să transpunem în vorbe tot ceea ce ne frământă, alegând scrisul ca formă de materializare a acestor vorbe… Poate doar simţim nevoia să scriem şi doar atât !

Uneori, însă, scrisul ajunge mai departe, căci vrem ca ceea ce am scris să ajungă mai departe, să citească şi alţii ceea ce vrem noi să spunem. Alteori, „închidem” scrisul într-un jurnal tainic pe care îl păstrăm ca pe cel mai preţios lucru al nostru…

Se întâmplă – tot mai des – ca scrisul să ne elibereze de toate frustrările acumulate peste zi, de toate nemulţumirile legate de o anumită problemă ori situaţie…

Ne e mai uşor să ne materializăm gândurile pe o coală de hârtie, decât să le transpunem în vorbe ? Oare ne vine uşor din motivul legat de faptul că o coală albă nu te judecă ? De unde vin dorinţa şi placerea de a scrie ?!!?

PS: Tu de ce scrii?

Diverse...

2010-01-06T12:26:00.000-08:00

Nu mai am muzica noua, care sa ma incante, care sa imi placa.

In alta ordine de idei am o groaza de lucru si eu stau si ma plang de cat de nefericit este playlist-ul meu.

Must change. Must work. (printre discutii de corazon cu diverse persoane despartite pe care nu stiu cum am ajuns eu sa le sfatuiesc).

OMG, mi-am instalat firefox. De bunavoie. Nesilita de nimeni. Lumea s-a intors cu fundul in sus!

Later edit: Stiam eu dc nu instalez…Bad firefox!

De cate ori am zis ca urasc mesajele pline de bunavointa? Is it me sau efectiv sunt exagerate?

Take me for example: ma duc sa spal rufe, fata dragutza cum sunt, iau sa spal si rufele soramii. Si cum binele trage in mod natural la rau descopar prin haine vreo trei bluze missing in action a long time ago. Bun, nicio problema, ca o sora mai mare ce sunt trec cu vederea.

Si cum trece vederea pe langa bluze in timp ce le bagam in masina, descopera ea, plina de bunavointa, ca o bluza probabil fusese recuzita in serialul Survivor, alta avusese parte de ceva nopti grele, iar ultima ….se pare ca sister avusese ceva probleme cu sucul.

Incerc sa ma calmez ca doar sunt doar haine …no big deal. Fie, le bag in masina si ma duc sa fac curat. Din nou bunavointa ma trage de maneca si ma imbie cu perversitate sa dau cu aspiratorul si la sis' in camera.

Big mistake. Dupa cum ziceam mai devreme: binele trage la rau.

Ajung in camera, dau sa fac curat, ajung sub birou, descopar holocaustul in varianta soramii. Bineinteles ca in acest holocaust nu sunt incluse si hainele ei …

Urmeaza tipete, certuri, evidenta intrebare: tu ce cautai sa faci curat la mine? si finalul: de acum inainte o sa imi incui camera!

In concluzie: mesajele care indeamna la generozitate si bunatate inimaginabila ar trebui sa vina cu mesaje de avertizare. Ca la tigari.

Ma plictisesc teribil. Imi place in special plictiseala cand am de lucru .

In alta ordine de idei, nu stiu cum se intampla de vine lumea cu probleme la mine. Emit semnale de mama? Emit semnale de potential psiholog? No, no, no.

Incerc sa resping toate afirmatiile de mai sus pe motivul ca vreau sa eman altceva decat instinct matern sau de pisalog .

Mi-a scris D. A zis sa ma duc pe acolo. Mi-a trimis si poze. Incearca sa ma ademeneasca pe toate caile posibile. E si greu sa iti doresti o vacanta pe o insula exotica !!!

Nu atat exotica cat primitiva. And I like it. Trebuie sa-i raspund.

To be or not to be on a primitive island with wireless internet?

Atat!

T.V

2010-01-03T11:49:00.000-08:00

De ce nimeni nu suporta sa stea cu mine sa se uite la televizor?

Pentru ca schimb canalele constant si intr-un ritm ametitor.

De ce fac asta si nu las lumea din jurul meu sa se bucure macar de un film sau o reclama?

Pentru ca daca tot imi pierd vremea la televizor, macar sa vad cat mai multe nu? A, si am capatat si experienta. Imi dau seama intr-o fractiune de secunda daca vreau sa vad ce este pe programul respectiv sau nu.

Actually, eu nu suport sa ma uit la televizor. Imi distruge cheful de viata si ajung sa nu ma mai ridic din fata lui, zile si, se poate, saptamani intregi.

Dar,….. daca tot ma uit….voi butona, ma voi uita la 3 filme in paralel, nu voi vizualiza nici o emisiune serioasa si care m-ar putea invata ceva si ma voi plange ca nu este nimic interesant de vazut.

Si evident, voi scoate lumea din sarite.

Ps: asa ca nu te mira ca nu ma cuibaresc in bratele tale, cuminte si docila. Daca nu am telecomanda, imi voi gasi ceva mai bun de facut prin casa.

Banii iti aduc fericirea?

2009-12-28T12:27:00.000-08:00

Banii…te fac sa te simti bine?

In fond…ce sunt banii? Niste benzi desenate…poate eroul principal nu e Tom&Jerry …ci…Lucian Blaga…dar ce conteaza asta? Intereseaza oare pe cineva ce este tiparit pe o bancnota? Nu…pentru toti..valoarea conteaza.Ce imi pot cumpara de 50RON?
Ii pui repede in portofel…ai grija de ei sa nu-i pierzi…faci la fel si cu persoanele dragi din jurul tau? Ai grija sa nu le pierzi respectul , increderea…? Ii depozitezi in portofelul din interiorul tau numit suflet? E adevarat oare ca banii iti aduc fericirea? Poti sa fii fericit daca ai Jeep , vila cu piscina , o masina de ultimul ragnet , pe Madonna ca vecina si o lopata pentru bani? Chiar nu te impresioneaza o vorba buna , spusa din suflet…o mangaiere…toate aceste mici atentii care te fac sa te simti cineva…care te fac sa te simti iubit……

BANII CHIAR ITI ADUC FERICIREA???Mie nu...

Later Edit:aaa ...si Happy New Year!:D

Aiureli (part 2)...

2009-12-21T08:54:00.000-08:00

De cateva zile imi tot dispare mancarea din frigider si ma tot intrebam cine o fura!!!? Ei bine, intr-o dimineata am stat la panda, asta dupa ce am pus shalam shasehsc in frigider, si ghici ce am vazut…un crocodil de vreo 2 m se inghesuia cocosat sa-mi fure salamul, si asa l-am batut ca nu se mai poate cara cu bicicleta. Am spus la multa lume da nu ma crezut… credeti ce vreti!!

20 de ani...

2009-12-19T09:11:00.000-08:00

Pentru cei care au crezut ca schimba lumea….

It’s that time of the year...

2009-12-18T00:55:00.000-08:00

I know. Nu e vorba de asta. Doar a coincis cu perioada. Nu ma deprima Craciunul, nu ma bucur mai putin de sarbatori.

It’s just time. And i need to find a way to do it.

Vezi tu ….intotdeauna am militat pentru comunicare. Si iata ca sunt incapabila sa comunic. Ma ascund dupa deget si sper cumva ca nu ma va observa nimeni.

Oare e asa grav sa spui cuiva fix ceea ce simti chiar daca stii ca acel lucru te va pune intr-o situatie extrem de vulnerabila?

Is it unspeakable?

Is it the nightmare of walking naked?

Happy B-day !

2009-12-15T01:49:00.000-08:00

Si da..micul meu blog implineste azi 1anisor:D
Nu o sa stau acum sa aberez despre beneficiile blog-ului,sau alte chestii lacrimogene.Imi e de ajuns sa spun ca prin intermediul lui am cunoscut oameni fantastici,niste buni prieteni virtuali.Si atat!

Later edit:Si voi continua sa aberez pe aici,pe marginea diferitelor subiecte mai mult sau mai putin importante:D

Weekend pierdut...

2009-12-01T12:35:00.000-08:00

Am fost weekendul asta,acasa.Nimic nou,nimic special,decat o senzatie sublima si incredibila de impacare.A trecut mult timp de cand am luat calea Odorheiului.As indraznii sa zic ca m-am schimbat mult de atunci.Acum ma intorc in oras cu alta speranta,acum totul e altfel.Daca pe vremea cand eram un cuminte elev de liceu totul mi se parea mult prea linistit,mult prea monoton,acum tanjesc dupa aceasta liniste.De cand am plecat multe s-au schimbat.Ce pot sa zic,poate ca a fost mult prea repede poate ca m-am lovit de lucruri mult prea direct si poate ca nu sunt in stare inca sa inteleg ce mi se intampla.Cert e ca am renuntat sa mai ma gandesc la tot ceea ce a fost sau tot ceea ce o sa fie.E mult prea greu,mult prea hazardat,si fara nici finalitate.Iubiri sunt din ce in ce mai putine,viciile incep sa apara de parca dumnezeului am inceput sa ma maturizez.Sincer,nu vreau sa ma maturizez,vreau sa raman acelasi copil timid dintr-un oras neinsemnat de provincie.De ce trebuie ca toate miturile sa moara?De ce trebuie sa inteleg ca nu exista iubire si ca exista doar iluzia unei iubiri din start pierdute.Vreau sa fiu naiva,sa cred ca pot schimba in lumea asta,macar destinul unui om oricat de neinsemnat ar fi el.Asta e,imi dau seama ca nu e vina mea si ca e un proces inevitabil catre o finalitate de neinteles,si de ne cercetat.”Trage cortina Eschil,experienta nu a reusit,razboi pierdut,inger lasat la vatra,omul e un caine chiar daca nu latra.” Mircea Dinescu

Memories...

2009-11-27T11:45:00.000-08:00

Mi-am gasit vechea agenda cu poezii...nu sunt ele capodopere dar imi aduc aminte de diferite etape,momente din viata;vechi prieteni si vechi iubiri...

Words Of Mercy

Knowledge is the warning.
Wisdom is the burden.
We're all here
At the mercy of each other.

This something that may take you a lifetime
To understand.

Blessed are those who feign
The shadows and walk
In the light.

Yet even if you never understand,
Whatever you do...

Don't open the box.

For when a man looks to God
To express his displeasure
With the world and it's
Inner workings
God stares back, silent,
In wait for the revelation
Of what He's already given you.

So one needn't be offended
Should He someday respond
Asking if you've a better idea.

You, Mine, Us

Feel the cold envelope you
The ice callousing over you
Protecting you

Ice lets people see through you
Ice reflects others but not you
Being frozen makes no body is able to see you

Its safe to be cold to the touch for you
No pain can reach you
Bleeding from the heart is stopped immedietly for you

Look into these eyes of mine
Feel the fire that is mine
Burning into making you mine

Feel the ice cracking and falling away from you
As a heart starts to beat again that belongs not to you
Know that there is a place for you

Your soul becoming mine
As your place comes to be seen at the side of a person, mine
Know from the depths of yourself that you are mine

The fire and ice collide making steam that over whelms us
Bring the two together, never wanting to part from us
Even when distance is between, we are still us

Later edit:Nu stiu sa va spun totusi de ce atunci preferam sa scriu in engleza...mister total:)

An Epic (Why I am the way that I am)...

2009-11-26T10:04:00.000-08:00

On nights like these
I'm drawn to the
Submission of headphones
and a razorblade.
You couldn't understand
How my mind works
So you underestimate
Me
in vain attempts
To Simplify
and rationalize
Why I do
What I do
You just
Don't get it
Well maybe
my gratitude is
in order.
I won't show you
me, as I am
You wouldn't like me
it's just like, pleading with
an Alcoholic
Works.
So waste your time;
tell me who I am
To you.
Why let me show you
when it's much more
aesthetically pleasing
to judge me
and
I won't stand up
and disagree
It's simpler to stay
and take the abuse.
Letting you in;
that takes time
you don't have.
our definitions of love
and forever
and honesty
differ vastly more
than I'm about to
admit.
I'll be a doormat
letting my guard down
for 5 seconds
of passion
and you?
You can lie and tell
me you love me
So it repeats until
You're fed up
with your definition
of drama.
On nights like these
I feel like the
Whore in the kissing booth
tell myself it's all for
"a good cause"
and you'll
"find someone better"
because then
I don't show you
my scars
my fucked-up lungs
I wish I could
take just one
breath that wasn't
clouded and smoke-impaired.
I wish some
of them had gotten to
to know me
or listen when the
last one had me tear bound
"He's got his guard
down! Go for the kill!"
and another
and another
set of skin creases
makes it's way to my
forearm.
My Bicep?
I save that for
every one of them
that showed me
the disposable trash
I've become.
To prove a point,
There's never been
a cut made that
didn't bear a name.
A down-on-his-luck
drunk once told me
"Everything after the
but is bullshit."
"I don't want to
hurt you, but..."
I think he was right.
"What doesn't kill you
can only make you stronger."
Sure, unless you
cut yourself to cope.
I'm still waiting for
the boy who accepts
and honestly tries
to understand me.
I think he's somewhere
in my imagination,
but it's been so long
that I forgot his name
so misplaced-existence
makes my dreams blind
I just feel so lonely
on tragic
Nights
Like
These
Where tears only mean
I don't breathe right.
Stopped asking "Why?"
when rhyme and reason
and rational decisions
were accidents
not habits.
Last night
I remembered a
sick-fuck poem
about Rabbits
and that smell
and why won't
anyone tell me
what the hell
'Star-crossed-Lovers' are?
or what
everyone is smiling about?
I smile
sometimes
It happens when you
feel God
or just don't feel
Real, anymore
I don't see the use
in living metaphorically
These suburban days
that mask is gone.
It's nice
on nights
like these
to remember how
music induced
Adrenaline abuse.
One minute on the
verge of tears
Next: overemotional
adolescent fears
made way for
anguish and
angst
"Anchors Down!"
I sank
I sank
I sank
and a pretty face
didn't mean much
with a blood alcohol level
and blood shot eyes.
I remember love
I had wanted it
for so long.
Within a brief interval
it was
"So long!"
I remember hash talks
and
"Wish-that-it-was-a/cid"
walks
Suburban city kids
and all we had was
"weed-speed and birth
control"
The last of which
had lost it's touch
and vodka
was our winter vice.
he came and he went
So this is where the
magic happens...

Lita Ford & Ozzy Osbourne - Close My Eyes Forever

2009-11-16T11:17:00.001-08:00

If I close my eyes forever will it all remain the same?

The other half of me..

2009-11-15T04:58:00.000-08:00

Marti seara.Atunci m-a anuntat D. ca miercuri dimineata va fi una destul de grea.A si fost.Totusi m-am bucurat ca l-am vazut pe R.Ma bucur ca am fost acolo pt. el chiar daca stiu ca sprijinul meu nu a contat foarte mult...poate doar moral.M-am bucurat sa schimb doua vorbe cu el dupa atatea luni de tacere...am vrut sa stie ca inca mai are prieteni care se gandesc la el chiar daca situatia in care se afla ar obliga oamenii sa stea departe de el.
Dar revazandu-l mi-am adus aminte de zilele noastre de altadata,de nepasarea,de prietenia care ne lega.Cine si-ar fi inchipuit ca o sa ajungem straini unul pt. celalalt,ca o sa ajungem sa ne renegam doar pt. ca unul din noi are probleme .Imi pare rau.Eu una chiar iti duc dorul si imi e dor de noptile cand stateam la o sticla de whisky/vodka/tequila si tu imi ziceai cat de ''proasta'' sunt pt. ca l-am ales pe el,cand imi ziceai lucruri pe care nu trebuia sa le stiu.Tie nu iti pasa..mie nici atat..credeam ca mai avem timp..ani buni pana cand o sa pleci.Acuma vor trece ani buni pana voi reusi sa stau iar de vorba cu tine...dar vom mai fi noi aceiasi oameni din trecut?Sau ne vom schimba si ne vom vedea de viata noastra?Tu acolo dupa barele reale de fier..eu aici dupa barele impuse de societate...
Dar nu renunt doar pt. ca unii din noi au renuntat deja la tine ca la un mar stricat dintr-un cos plin cu mere perfecte.Nu sunteti perfecti!!!
In alta ordine de idei incep sa ma schimb,sarcasmul si ironia sunt la ordinea zilei..si totusi nimeni nu isi da seama...el,ea,ele...dar mai ales el si ea.Impreuna.Nu mai doare dar e trist intr-un fel sa vezi sentimente simulate doar ca sa nu recunosti ca POATE te-ai inselat.
Nu vreau sa fiu rea cu ei dar cateodata ipocrizia in cantitati mari e foarte greu de suportat.Dar cu toate astea eu sunt cea care se simte ipocrita;ipocrita cand stiu ca as putea sa strig adevarul in gura mare,toata lumea sa il auda si voi ,cei care nu recunoasteti, sa puteti intr-un final sa va simtiti usurati...Dar din pacate/fericire am o constiinta care e mai puternica decat vointa mea si asa va las sa va inecati in nefericirea voastra.De ce v-as salva?Voi m-ati salvat atunci?
Si totusi simt ca intr-o zi totul va fi prea mult...

Prietenii de dincolo de monitor ....

2009-11-05T02:13:00.000-08:00

A: Hi

B: Hi

A: How r u?

B: Fine...

(2 min silence)

B: Why u ask?

A: O.o

(endless silence...)

E ciudat... dincolo de monitor e cineva. Cineva cu care as vrea sa vorbesc dar nu prea mai am ce. E cineva cu care am impartit candva bucurii, necazuri, reusite si esecuri... intr-o lume virtuala, fie ea forum, un joc online, un club online... dar unul din noi sau amandoi am parasit acea lume virtuala, "nu-i nimic, ne avem in mess mai vorbim..." nu-i adevarat, nu mai vorbim, sau poate mai vorbim o zi, doua, apoi tot mai rar pana ce vor trece zile, saptamani, luni... fara sa ne spunem macar "salut!" Unii oameni pot trece peste asta, unii oameni stiu sa nu se ataseze... eu nu sunt unii oameni, nu pot sa nu ma atasez de cineva cu care am impartit catusi de putin ceva... o bucurie, un esec...

Dincolo de monitor nu este varsta... asta e bine. Poti flirta cu cineva chiar daca e cu 10 ani mai tanar, poti face misto de cineva chiar daca e cu 10 ani mai batran... cata vreme exista respect reciproc alte limite nu se impun, nu sunt prejudecati, nu ai complexe, poti fi tu, poti fi liber, dar majoritatea aleg sa joace roluri, sa fie cine nu sunt de fapt, isi pun masti care mai de care mai ciudate... chiar nu va simtiti bine in pielea vostra? Chiar nu va puteti bucura de aceasta ocazie nemaipomenita de a fi voi? Dincolo de monitor nimeni nu va judeca, puteti fi naturali, puteti spune tot ce va trece prin cap, cui nu-i place e liber sa va ignore, daca voua nu va place sunteti liberi sa plecati... nu aveti obligatii fata de nimeni si nimic, e chiar asa de greu sa fiti voi? Sau e mai funny sa iti pui masca si sa joci un rol, sa faci niste oameni sa te indrageasca pentru ceea ce nu esti de fapt? Nu va ajung mastile din viata reala? chiar nu va doriti sa fiti liberi?

Azi e ziua lu' I. , era sa uit. Am vorbit aseara pana spre dimineata, am ras ca de obicei, dar nu i-am zis "la multi ani!" pur si simplu am uitat. Am ras prea mult, intotdeauna ma face sa rad mult. Ma bucur ca l-am cunoscut si sper ca nu va fi si el unul dintre cei care, peste cateva luni, imi va raspunde la intrebarea "how r u? " cu "why u ask? "...

Copilaria n-o vom uita. Nu ne mai întâlnim cu ea.

2009-11-04T10:48:00.000-08:00

Ieri mă uitam la podeaua din bucătărie, după ce fusese măturată. Cumva, într-un colţ îndepărtat al minţii mele mă întrebam dacă am măturat suficent de bine, încât să am un soţ frumos.

Când eram mai mică şi stăteam la mamaia mea, mă pocnise într-o zi, pe mine şi pe o prietenă, să măturăm trotuarul din faţa blocului. Am făcut noi rost de nişte mături şi ne-am pus pe treabă, în scurt timp ni s-a mai alăturat o vecină şi am măturat împreună sârguincios. De la balconul ei de la unu, mamaia ne privea şi vorbea cu noi. Era atentă la cât de bine dăm cu mătura şi ne prezicea expert care dintre noi va avea soţ frumos şi care va avea parte de un consort ceva mai urâţel. Îmi amintesc cât se poate de clar că, atunci, pentru mine asta era important. Mi-am dat toată silinţa să mătur trotoarul ăla cât de bine eram în stare, pentru că, de, vroiam şi eu soţ frumos.

Atunci, când mamaia îmi zicea vreo superstiţie de felul acesta, o credeam. Deşi nu pot să spun că a fost vreodată o perioadă în viaţa mea în care să nu fiu curioasă de tot ceea ce e în jurul meu, niciodată nu mi-a trecut prin minte că acele lucruri nu ar fi cât se poate de adevărate. Dacă mamaia mea îmi zicea să fac trei paşi înapoi, dacă îmi taie o pisică neagră calea, eu îi făceam cu seriozitate. Când îmi arăta o floare şi îmi spunea că se numeşte Mâna Maicii Domnului, eu îmi închipuiam o mână cu degete, palmă şi unghii în forma ei. Când îmi zicea povestea florii de nu-mă-uita sau a fustei rândunicii, eu le ascultam cu religiozitate şi le păstram în memorie, deşi pe viitor mă făceam că le uit, ca să le mai aud încă o data. Când îmi punea busuioc sub pernă, speram să îl visez pe băiatul de care îmi plăcea.

Acum, mă simt stânjenită când îmi aud mamaia împuindu-mi capul cu toate superstiţiile de gen. Mintea mea, condiţionată mai mult sau mai puţin riguros de sistemul de învăţământ românesc, îmi spune că lucrurile astea sunt imposibile. Jumătatea stângă a creierului meu se simte lovită în amorul propriu, cum a putut vreodată crede aşa ceva, fără substanţă logică? Dar, când s-a întâmplat asta? Când mi-am pierdut naivitatea copilărească? Când am încetat să mai fiu credulă? Când am început să recunosc şi să accept lumea reală?

Cu toate astea, partea mea dreaptă nu se lasă intimidată şi nu ratează niciodată şansa de a îmi aminti toate poveştile şi explicaţiile pe care le ascultam când eram mică. Ea m-a făcut să mă holbez la podeaua bucătăriei mele timp de zece minute încontinuu şi tot ea mă face să dau cu mătura cu responsabilitate. Şi ce dacă nu vreau un soţ, măcar să am opţiunea unuia frumos, nu?

(long after due date)

2009-10-28T10:50:00.000-07:00

Neuronii mei fac overtime pentru ca eu să cred că tot ce se întâmplă în lumea asta poate fi lămurit, sub o formă sau alta. Într-un anumit context, într-o anumită lumină, totul are sens, nu există inconsecvenţe, bule de vid sau „adevărul e dincolo de noi”.

[Tocmai mi-am dat seama că am concentrat în 3 rânduri interfaţa dintre mine şi realitate, principiul fundamental după care mi se învârt rotiţele (şi care-mi pune beţe-n ele în fiecare zi – e foarte obositor să încerci să înţelegi Totul). Şi nu voiam decât să fac o amărâtă de introducere pentru ceva care altfel ar fi sunat (şi mai) patetic.]

Deci, spuneam. Eu sunt obişnuită să ajung să cred că înţeleg tot ce mi se întâmplă. Că, dacă am destule date, pot să-mi explic orice. Cu toate astea, uneori am impresia că cineva scutură the very fabric of the universe ca pe un covor plin de praf.

Spre exemplu, avem 3 premise:

1. Ţi-e foarte clar că nu va mai fi ca înainte, că nu ai ce să faci ca să te întorci acolo, pentru că nimeni nu face surf pe spacetime. Dpdv raţional ai procesat situaţia, cause all the cool people skip denial nowadays.

2. Ţi se spune că o să fie bine. Pare verosimil, n-are cum să nu fie bine în final, dar doar în teorie, pentru că practic...

3. Nu poţi concepe că mai poate fi bine fără.

Le pui pe toate într-un castron mare şi-amesteci, şi-amesteci, şi-amesteci, până-ţi dai seama că n-are cum să se omogenizeze.

Şi stai cuminte în paradox şi te întrebi pe unde să ieşi.

Iubeste-te pe tine sau mai bine nu!

2009-10-23T07:39:00.000-07:00

Iubeste-te pe tine!

Pai ma iubesc !

Scurtand povestea pe care vroiam sa o expun aici voi spune ca refuz orice contact cu oricine oricum!De ce?

Imi e frica,imi e frica si mai ales toamna sa ma deprim mai tare decat o fac in mod normal ,tocmai datorita dezamagirii!

Iubeste ce te inconjoara!

Pai iubesc!

Dar imi e frica sa ajung la concluzia ca ma voi iubi pe mine mai mult si voi suferi de dezamagirea narcisistului!

Intr-o zi am sa cresc mare.... .

Ma simti?...

2009-10-18T11:04:00.000-07:00

Ma uit la oameni si le intrezaresc demonii. Pe ai mei incerc sa ii ignor. Mai vorbesc din cand in cand cu dracusorii. Uneori vreau sa ii calmez. Alteori ii hranesc. Sunt niste dracusori pofticiosi... devoreaza tot ce le dau. Candva vor deveni si ei demoni. Multi, multi demoni. Si in urma lor, alti dracusori.

Cateodata cred ca stiu. Ceilalti sunt convinsi ca stiu. Probabil de-aia ajung si eu sa cred ca stiu... daca toti imi spun ca stiu. Ce stiu? Nu prea stiu ce stiu. Mai bine stiu ce nu stiu. Si sunt atat de multe... As vrea sa stiu? Nu stiu. Fericiti cei saraci cu duhul.

Fluturi in valuri turcoaz, fluturi in frunze de smochin, miros de mare si gust de sare.

Ploua.

Odorheiul-Secuiesc....ieri si azi

2009-10-17T02:49:00.000-07:00

Aici locuiesc!Si ce daca ati putea zice...In alta ordine de idei am ajuns la acest post deoarece tema surorii mele este istoria orasului in care locuiesti.Si asa am ajus sa scriu despre el,deoarece multi dintre prietenii si cunostiintele mele nici nu stiu ca exista daramite sa mai si cunoasca istoria lui.

Odorheiu Secuiesc (în maghiară Székelyudvarhely, în germană Oderhellen alternativ Hofmarkt, în latină Areopolis).
Oraşul se află situat la 105 km sud-est de Târgu Mureş şi este străbătut de râul Târnava Mare.

Prima atestare a oraşului datează din 1301 cu numele de Uduord. Denumirea oraşului indică faptul că executorul secuilor îşi avea aici sediul.
Se presupune că localitatea a fost oraş liber înainte de secolul al XIV-lea. În anul 1357 aici s-a ţinut prima Dietă a secuilor. Cetatea din oraş a fost edificată în anul 1492 cu folosirea materialelor de construcţie ale unei mănăstiri. Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, a luat în stăpânire cetatea după ce a câştigat o bătălie cu secuii. Între anii 1562 şi 1565 Principatul Transilvaniei a finanţat construirea noului castel Székelytámadt (textual, "a atacat secuiul"), ceea ce a fost interpretat ca o umilinţă adusă secuilor înfrânţi în bătălia cu trupele princiare. Secuii au distrus acest castel în anul 1599, când au luptat alături de voievodul Mihai Viteazul. Reconstruirea lui a fost ordonată numai după anul 1621 de noul principe Gabriel Bethlen. În 1616 paşa Ali l-a ars din temelii, iar în 1704 generalul Tiege l-a jefuit. În cele din urmă a fost demolat parţial de secui, la ordinul lui Lőrinc Pekry, care l-a recucerit. De atunci se numeşte Csonkavár ("castelul trunchiat") şi a dăinuit până în zilele noastre.
Oraşul a fost scutit de plata impozitului în 1558 de regina Isabella.
În anul 1876 a devenit reşedinţa comitatului Odorhei, care a luat fiinţă prin unirea a trei scaune secuieşti. În perioada interbelică a fost reşedinţa judeţului Odorhei.

La Odorheiu Secuiesc s-au născut:
* în 1620: preotul István Lakatos, scriitor
* în 1737: Mihály Tölcséres, scriitor ecleziastic
* în 1897: poetul Sándor Tomcsa
* în 1871: poetul şi traducătorul Ferenc Szemlér
* în 1883: poetul László Tompa
* în 1909: László Rajk, politician comunist, secretar adjunct al MKP (Partidul Comunist Maghiar), ministru de interne al Ungariei, victima unui proces ideologic în anul 1949.
Aici a studiat marele povestitor de basme Elek Benedek
(Wikipedia.ro).

1.Vedere de sus a orasului
2.Liceul Tamasi Aron
3.Primaria orasului
4.Biserica Catolica
5.Capela lui Iisus(sec XII)
6.Imagine veche a orasului

Fata batrana sau baba tanara?...

2009-10-15T11:23:00.000-07:00

Nu stiu voi cum sunteti dar eu sunt contrariata de comportamentul batranilor (al batranelor de fapt). Mergeam zilnic cu mijloacele de transport in comun si, nu rar mi-a fost dat sa vad doamne cu o varsta respectabila cu comportament cel putin ciudat gen:
-Vai mamaie, nu ma lasi pe mine sa stau jos, ca sunt batrana si nu mai pot...
Ok, nimic deosebit, se rezolva, cand doamna care iti spune asta, este o mamaita veritabila, cu batic si ilic. Ce te faci insa cand iti spune asta o domnisoara la 80 de ani cu parul de culoarea morcovului, fard mov, ruj rosu intens, gene rimelate si unghii vopsite roz in timp ce clipeste des la tine, zambind mai ceva ca Iliescu la o sedinta foto???

Alchimie...

2009-10-13T06:16:00.000-07:00

Cumva cumva nu-mi iese bine formula miserupismului. Am formula, am aparatura, am garantia la aparatura, undeva pe parcurs iese si fum.....Poate ca solutia finala este prea pura sau prea ...verde. Oricum, nu-si face efectul, sau daca si-l face, si-l face in momentele in care nu ar trebui sa si-l faca.
Imi da cineva o mana de ajutor? Poate am gresit vreun minus din formula sau poate ca nu ar trebui sa fie verde ci galben cu nuante de roz pal!(cu picatele albastre!)

Mi-e dor ...

2009-10-11T04:28:00.000-07:00

Mi-e dor de emotia pe care o simteam cand alergam prin demolari sa descopar comori... o bucatica de caramida rosie (dar nu orice fel de caramida rosie, ci de-aia buna la desenat sotronul pe asfalt), sau o caramida intraga (asta chiar era o comoara rara) pentru construirea cazematei din parculet, in care strangeam toate bijuteriile pe care le adunam din demolari: bucatele de marmura, cioburi colorate, bile, nasturi, pietricele... Cand aveam mai multe de acelasi fel, faceam schimb intre noi. Astea erau adevaratele comori. In rest, imparteam tot ce aveam: jucarii, dulciuri, o sticla de suc sau o guma de mestecat (mestecata deja). Ce scarba? Ce microbi? Doar ne stiam de-o viata!
Colindam cartierul si imi imaginam ce printese au locuit cu ani in urma in palatele (casele demolate pe locul carora urma sa se inalte falnic palatul parlamentului) din care atunci ramasesera doar bucati de caramizi si cioburi de vitralii. Ma imaginam printesa pierduta printre daramaturi, pierduta dar in siguranta, pentru ca ma cautau toti supusii parintilor mei, regele si regina. Si chiar credeam. Pe scara de marmura de la gradinita eram acasa, in palatul regal. Cred ca in primii sase ani ai vietii mele m-am crezut tot timpul printesa. Cand am intrat la scoala trecusem de faza cu printesa si devenisem artista.
Mi-e dor de cei trei smochini din curte, din care nu intelegeam de ce nu am voie sa culeg smochinele crude. Ca doar nu le aruncam. Le mancam. Asa, crude. Mie-mi placeau. Imi placea sa ma joc cu laptele care iesea din ele cand erau crude, pasta aia alba si lipicioasa care, intr-adevar, avea un gust oribil. Dar daca stiai (si eu evident stiam) sa cureti bine smochina, in asa fel incat pasta aia sa ramana pe coaja (sau pe maini), ramanea doar pulpa rozalie care era foarte buna. Oricum, in perioada aia, aveam o paleta foarte larga de plante comestibile (flori, lucerna, iarba, frunze, niste noduri de pe ceva buruieni, toate erau foarte bune).
Cand mergeam vara la tara, mancam tot macrisul din spatele casei unei matusi. Pana s-a prins cine ii mananca tot macrisul si m-a rugat sa ii las si ei cateva frunze pentru ciorba :))) Aceeasi matusa care face cel mai bun cremsnit pe care l-am mancat in viata mea. Fi-sa ma ducea in padure si incerca sa ma sperie. Imi arata caca de caine si imi zicea ca e de lup si se ascundea dupa copaci sa vada cum reactionez. Imi povestea cum e ea agent secret si a trebuit sa plece in misiune (cateva minute) si de-aia a disparut... si atunci imi imaginam ca sunt si eu agent secret si aveam si eu misiunile mele...
Da... mi-e dor...

"Factorul COOL" - sau lasa-i pe altii sa decida cine esti

2009-10-10T01:50:00.000-07:00

Conform principiului adoptat de asa de multi in zilele noastre -"spune-mi ce sa fac si voi face exact invers"-vreau sa iti indes pe gat cateva sfaturi nedorite despre cum poti sa fi altcineva decat esti.In cele din urma, asta te va face sa fii "cool",doar in acest fel te vei remarca dintre sutele de mii de studenti la fel ca tine.
E clar,nimeni nu e interesat sa stie cine esti tu cu adevarat,valorile,pasiunile,personalitatea sau chiar caracterul tau.Daca vrei ca cineva sa te placa vreodata,sa-ti ramana prieten pe viata cauta pe cat posibil sa nu fii original,sa nu descoperi cine esti cu adevarat si sa nu iti traiesti identitatea.
Iata ce trebuie sa faci:

1.Ascunde-ti sentimentele- e cea mai mare prostie sa permiti cuiva sa vada ce simti cu adevarat;asta doar te face vulnerabil si le va permite celorlalti sa te calce in picioare.Cui ii pasa pana la urma de sentimentele reale?Atata timp cat "rotitele se invart", cat nu deranjezi pe nimeni si toata lumea se simte bine, da-i inainte.Oh inca ceva...asta nu trebuie sa uiti:e imperios sa afisezi un ranjet de om satisfacut,caruia se pare ca nu-i mai trebuie nimic de la viata,dublat apoi de un aer de superioritate nimicitor...Nimeni si nimic nu iti va sta n cale.

2.Cosmetizeaza-ti personalitatea- de fapt ce spun eu "cosmetizeaza-ti"- sedeaza-ti personalitatea,trimite-o la nani.Stii bine ca la ultima conventie internationala ce a adunat oamenii cei mai cool de pe planeta- vedete de cinema,staruri de muzica,ce sa mai, "taticii planetei"- s-a hotarat:personalitatea generatiei noastre este "sufletul petrecerii".
Asta conteaza-sa-i faci pe oameni sa rada,sa se distreze sa roiasca in jurul tau.Oamenii analitici,profunzi,linistiti,deschisi emotivi sunt toti niste "loseri".Daca vrei sa fii asa in viata,n-ai decat,dar o sa ai numai de pierdut.

3.Toleranta maxima- sa nu care cumva sa calci pe cineva pe bataturi,nu iti exprima parerile chiar daca stii ca ceva e gresit.Oricum si notiunea asta de "gresit" e relativa;eu singura decid ce e corect si ce e gresit,binele si raul.Nu are rost sa ne complicam;eu te respect,tu ma respecti,nu are nicio valoare faptul ca "adevarul meu"se contrazice total cu "adevarul tau".

Valorile ,etica, chestiunile de morala,binele si raul sunt,oricum,concepte invechite,care nu mai folosesc la nimic.Si,te rog,sa nu ma iei acum cu corultia,genocidul,copiii abandonati si foametea din lume.
Fiecare e pe cont propriu-e jungla frate,supravietuiesc doar cei puternici.Hai ca m-am si enervat,nu imi place sa vorbesc despre chestii d-astea.Ahh,fii atent,pana si Eminescu stia cum merge treaba:
"Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna.de te cheama,
Tu ramani la toate rece.
Ai auzit?"Ramani la toate rece"...Rece,cool,baby.Trebuie sa ramai "COOL",deci nu te agita prea mult sa schimbi ceva,lasa lucrurile sa isi urmeze cursul firesc.
Asculta ce-ti spun si vei avea succes,vei fi implinit.Secretul e sa fii flexibil.Ca in proverbele alea chinezesti:ca o trestie in vant,te duci unde te sufla vantul.
Sa recapitulam,regula de aur,este:nu cauta sa fii original,autentic,sa fii tu insuti sau alte minuni de genul asta.Atata timp cat oamenii te plac,te accepta,iar tu iti ignori idioatele alea de sentimente de vinovatie si iti astupi constiinta,ce mai conteaza?!

Copiii spun lucruri trasnite...

2009-10-06T00:10:00.000-07:00

Protagonisti: V.Iantu, tot carunt, tot cu tunsoare periuta. Pustoaica, patru ani, cu deprinderea de a-si da ochii peste cap.
V.Iantu: - Si, tu cum esti?
Pustoaica: - Eu sunt frumoasa.
V.Iantu: - Si, mai cum esti?
Pustoaica: - Sunt desteapta.
V.Iantu: - Si, cum sunt fetele frumoase si destepte?
Pustoaica: - ...(se gandeste) sunt dificile.

The Vampire Diaries...

2009-10-01T08:03:00.000-07:00

M-am indragostit de noul serial Vampire Diaries-da,tot cu vampiri,tot siropos si cu cel mai dragut actor care mi-a atras atentia din peisajul multicolor al Hollywood-ului:

Si aici trailer-ul:D

Why does it rain down on Utopia?

2009-09-29T09:31:00.000-07:00

Se va schimba lumea vreodata?

Ultima zi din viata ta...

2009-09-28T01:42:00.000-07:00

Dacă mâine ar fi ultima zi din viaţa ta, ce ai face?

Ţi-ai pus vreodată această întrebare? Concret şi real? Ce ai face? Dacă ai face ceva şi nu ai dormi, care ar fi acele lucruri?
Ai şti de unde să începi şi cu ce să începi?

Poate ai putea încerca să faci toate lucrurile pe care nu ai reuşit să le faci până astăzi, sau poate ai încerca să repari câteva din greşelile făcute şi lasate undeva în colţul uitării. Poate te-ai împăca cu cei dragi dacă e cazul sau poate ţi-ai face ordine în viaţă şi ai lasa lucrurile care te vor urma deja rezolvate, măcar parţial.

Sincer nu mi se pare un subiect atât de delicat pe cât mi se pare de complicat. Dureros este că privind lucrurile din perspectiva asta ai putea să intri în panică şi să te blochezi. Să nu mai fi în stare să faci lucrurile care ar trebui făcute. Vorba ceea: nici măcar în ultima clipă nu şi-a dat seama ce trebuia să facă. Măcar în ultimul ceas.

Oare contează să facem în aşa fel ca să marcăm trecerea noastră prin această lume? Chiar dacă ar fi să o facem mâine, în ultima zi, ar conta să devenim memorabili? Pentru cine? E important să ştim că nu am trăit degeabă? Lumea uită ceea ce nu a fost promovat intens. Inclusiv pe tine. Contează să foloseşti ziua de mâine ca să te promovezi? Ai cu ce şi de ce?

Ai spune cuiva că mâine e ultima zi din viaţa ta sau ai ţine numai pentru tine această informaţie? Gândeşte-te că nu ai nici un dubiu că aşa va fi. Şti din sursă sigură. Mâine e ultima zi. Ai spune cuiva? Cui? De ce? De ce nu?

Cum va fi această ultimă zi din viaţa ta? Va fi senină sau va fi înnourată? Cum vei fi tu, mai bun sau la fel ca şi până acum? Ai sparge toate oglinzile din casă sau ţi-ai face o mie de fotografii. Nu, nu le iei cu tine. Dar măcar le vezi şi le laşi.

Ar conta pentru tine ce zi e mâine? Ai vrea să fie duminică sau o altă zi? De ce?

Ai vrea ca mâine să fie cineva anume alături de tine? Cine? I-ai spune?

Planifică-ţi măcar ziua de mâine! Nu e o călătorie, nu e un concediu. E doar o zi. Dar planifică-ţi-o!

Dacă mâine ar fi ultima zi din viata ta, ce ai face?

Pastrez traditia:

ENJOY!

Gata... avem timp acum !!!

2009-09-27T05:14:00.000-07:00

M-am gandit sa scriu si eu ceva. Ca de obicei, o sa ma leg de normalitatea lucrurilor mai putin normale din anturajul meu.
Asadar, o sa incep:

Nu suport politistii!!!

Si cand zic asta, ma refer la toate categorile de politisti: politisti cu grad mare , politisti cu grad mic, politisti cu masina, politisti fara masina, cu baston sau fara baston, cu pistol sau fara... pur si simplu, nu ii suport.
Primul motiv e ca, intotdeauna cand iti dau o amenda, se simt bine. Nu stiu cat dintre voi aveti carnet de sofer. Cred ca exista soferi care au incasat amenzi de la politisti zambareti. Ce nu inteleg eu, e legat de seninatatea de pe fatza lor, nu cred ca incaseaza ei bani de amenda de se bucura.
Al doilea motiv, e legat faptul ca sunt mult prea multi, si o mare parte din ei freaca menta (ori in intersecti ori in patrule noaptea).
Al treilea motiv, e ca toti subofiterii, sunt "grilisti". Adica fac facultati in care toate exemenele sunt grila si de cele mai multe cazuri mai au si cate o restanta.
Motivul patru, e legat tot de forma de invatzamant universitara care de cele mai multe ori e o facultate de drept (cu teste grila).
Si ultimul motiv, pentru care nu-i suport e legat de faptul ca merg pe zicala "dreptatea intre catei", daca ei fac ceva rau, nu-i deranjeaza nimeni.

Daca mai aveti ceva de adaugat, sau daca nu va place de un politist, astept commenturi.

E valabil si pentru cei care sunt, sau au rude, frati, sau alte grade de rudenie in politie.

Si piesa de azi:

ENJOY!

Pretty in scarlet...

2009-09-24T03:03:00.000-07:00

Sunt dezamagita de mine...am renuntat si am luat pozitia defensiva impotriva tuturor lucrurilor care mi se intampla. Nu mai imi pasa si totul este la fel. Nu mai am dorinta aceea de a lupta, de a demonstra, de a ajunge undeva. Ma complac in linistea casei si in continuarea rutinei pe care mi'am impus'o singura.
La inceputul anului mi'am facut o lista, mi'am impus niste tinte. In 9luni am reusit sa indeplinesc foarte putine din ele. Extrem de putin pentru ce imi imaginam eu. Sunt dezamagita.

A fost odată.....bla bla bla

2009-09-24T02:25:00.000-07:00

Saptamana trecuta m-am văzut cu o cunoştinţă care venise cu treabă în oras. Că venise cu treabă - ok. Că şi-a făcut timp să treacă pe undeva iarăşi nici o problemă din partea mea. Că a intrat pe unde hălăduiam mai mulţi şi a spus că vrea să mă vadă - excelent. Mă place lumea. Că fiind mai mulţi acolo, ştia că mă voi vedea cu ea - ok.
Totuşi, în blonzimea-mi caracteristică mă întreb de ce nu a putut să mă sune decât după abordarea online, când era clar că are numărul meu de telefon. Şi atât de blondă sunt încât mă întreb cum tocmai acum a vrut să mă vadă când dumneaei a recunoscut, din greşeală, că mai fusese în oras.
Bineînţeles că dumneaei vroia să ştie care mai e viaţa mea şi apoi să mă tragă de limbă. A avut un succes de necontestat în a afla despre sora mea, mama şi faptul că mai merg la concerte, precum şi că am prieteni adevăraţi.
Dezamăgită că nu mă mai văd cu grupul comun de cunoştinţe, s-a dovedit extrem de informată în ceea ce priveşte evenimentele mondene de genul nunţi (felice şi al ei soţ) şi a căutat să îşi ascundă dezamăgirea că nici măcar la această onorabilă nuntă (a se vedea ghilimelele) nu am catadicsit să îmi mişc ţepii.
A mai căutat să scoată de la mine şi alte info de care eu, refugiată în lumea mea, nu dispun.
Acum, zău, chiar scrie "proastă" pe fruntea mea?? Chiar să cred că, după doi ani de zile, când a tot venit în oras, acum chiar, brusc, subit şi dintr-odată vrei să ştii care e viata mea?
Mă întreb şi eu ca duda dacă atât de goală şi de seacă e viaţa oamenilor încât nu pot trăi decât comentând, analizând, inventând alte lucruri despre viaţa personalităţilor sau ale celor care preferă să îşi trăiască viaţa departe de ochii celorlalţi.

20 septembrie in istorie...

2009-09-20T01:02:00.000-07:00

Si da,am implinit 20 de ani(despre schimbari...intr-un alt post-in alta zi)
Dar iata ce s-a intamplat de-a lungul timpului in aceasta mirifica zi de 20 septembrie:

Evenimente:
*1444: Campania de la Varna
*1702: A fost inaugurat Palatul de la Mogoşoaia
*1880: Buenos Aires, este declarat capitala Republicii Argentina
*1913: A avut loc primul meci oficial de rugbi din România
*1932: Gandhi începe greva foamei în închisoarea Poona, India
*1946: Prima ediţie a festivalului de film de la Cannes
*1968: Inaugurarea Uzinei de la Piteşti, prima uzină de autoturisme din România
*1974: Inaugurarea oficială a drumului naţional Transfăgărăşan, magistrală cu o lungime de peste 90 de km., situată la cea mai înaltă altitudine – 2 040 metri - faţă de alte drumuri ce strabat Carpaţii

Naşteri:
* 1832: Johann Joseph Abert, compozitor ceh
* 1833: Ernesto Teodoro Moneta, politician italian, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1907)
* 1842: James Dewar, chimist, inventator şi fizician scoţian (d. 1923)
* 1853: Rama al V-lea, regele Thailandei (d. 1910)
* 1866: George Coşbuc, poet român (d. 1918)
* 1878: Upton Sinclair, scriitor şi omul politic american (d. 1968)
* 1896: Scarlat Callimachi, poet, dramaturg şi ziarist român, descendent din familia de boieri moldoveni Callimachi (d. 1975)
* 1902: Cesare Zavattini, scriitor italian
* 1908: Adalbert Boroş, preot romano-catolic român (d. 2003)
* 1917: Fernando Rey, actor spaniol (d. 1994)
* 1934: Marian Hudac, actor român (d. 1996)
* 1934: Sophia Loren, actriţă italiană
* 1950: Filonaş Chiş, politician român
* 1972: Victor Ponta, politician român

Decese:
* 1863: Jakob Grimm, scriitor german (n. 1785)
* 1898: Theodor Fontane, prozator şi poet german (n. 1819)
* 1920: Teodor Teodorescu, compozitor român (n. 1876)
* 1949: Nikos Skalkottas, compozitor grec (n. 1904)
* 1957: Jean Sibelius, muzician şi compozitor finlandez (n. 1865)
* 1971: Giorgios Seferis, poet grec, laureat al Premiului Nobel în 1963 (n. 1900)
* 1975: Saint-John Perse, poet şi diplomat francez, laureat al Premiului Nobel (n. 1887)
* 1999: Raisa Gorbaciova, soţia fostului şef al statului sovietic, Mihail Gorbaciov (n. 1932)
* 2000: Pierre Elliott Trudeau, politician, prim-ministru al Canadei (n. 1919)
* 2005: Simon Wiesenthal, vânător de nazişti, fondatorul centrului cu acelaşi nume (n. 1908)

Sărbători:
*Ziua Bucureştiului

Cu două mîini spălăm mizeria din noi...

2009-09-17T08:00:00.000-07:00

Se moare de durere și zvîrcoleală interioară? Ia să vedem!
Moartea are mai multe părți... cunoaștere, agonie, depresie, negociere și acceptare (din Oz).
Eu am murit odată cu tine, mica mea/micul meu. Am rămas acolo și atunci în luna florilor de mai, pe masa aia albă și rece, între necunoscuții aceia care n-au avut milă. Coșul de gunoi, maldărul de sînge de acolo m-a acoperit pe mine. Mă visez de cîteva seri în cele mai urîte ipostaze.
Mi-am vîndut sufletul pentru alte suflete, m-am vîndut pentru linștitele aparențe, pentru mame, tați, rude și frați, da, pentru... gura lumii care nu m-a încăput în ea.
Mi-am vîndut sufletul pentru ca să nu țin prizonieră altă viață, de parcă, eu însemn închisoare. De parcă dragostea mea... a noastră...nu exista a noastra...
Ce mai însemn pentru voi, pentru tine, cînd eu pentru mine nu îmi mai sunt? Am încetat.
Sunt răni care se vindecă, mai sunt și cele care recidivează. Un cancer al vieții vii.
M-am străduit să le fac față, am încercat să văd albul zilei și negrul nopții, am încercat să mă bucur, să rîd, să fiu cu voi, să iert, să accept. NU POT!!! NU MAI POT! Revine și revine, eu cad și cad, mă ridic, iar cad și totul e o mască pe care o afișez.
Totul e sec, răsfoiam azi agenda cu euelalenoastre, am rămas mută două ore. Cîtă încredere era acolo, cîtă putere.
Totul e gol și nimic din ce fac nu umple golul. Sunt numai minciuni plăsmuite de mintea mea care vrea și vrea să astupe răul. Nu se poate. Răul făcut rămîne făcut, oricît i-ai da cu Channel no. 5. Același substrat demonstrativ de drac.
Sunt singură în acest mare căcat, denumit artistic - rahat.
Vreo mînă ceva? Este?
Cine mă scoate?

Să găsesc soluții nu mai pot.
Mi se scaldă ochii-n sare de fiecare dată cînd văd mame cu burta rotundă, cînd aud copiii ca niște clinchete suave, cînd privesc jocul din parcuri.

Mă rog în seara asta să mor sufocată-n somn, și așa n-am mai luat tratamentul pentru astm de nu mai știu cînd.
Știu, sunt proastă, nu e nevoie să articulați.

Cît aș fi vrut să fii aici.

De ce nu putem da timpul înapoi sau cel puțin să existe un sistem ca-n Eternal Sunshine Of The Spotless Mind?
De d-aia, ca să punem noi întrebări!

SMS-ul sau arta conversatiei? :)

2009-09-15T10:49:00.000-07:00

Pentru ca ma chinui de vreo cateva zile sa postez acest mesaj si nu am gasit exact pagina care trebuie, m-am hotarat sa-l public pe blog.
Nu sunt o adepta a limbajului folosit in sms-uri, fapt pentru care folosesc foarte putine prescurtari: in loc de "ca" - "k", "vb" - "vorbim", "sal" - "salut", si in loc de eu - io (asta nu intra la prescurtari:). In rest, respect regulile ortografice ale prea-frumoasei noastre limbi, las spatiu intre cuvinte si pun cratima. Din aceasta cauza, prietenii mei imi trimit mesaje scrise corect, in mare parte, pentru a fi mai usoara actiiunea de decodificare.
Acum cateva zile primesc un mesaj anonim care suna cam asa: "SAL.EU ":-ZZZZZ&TNVKF.PLS.TASTPT.THX.}{". Ei, daca voi ati intels acest sms, felicitari! Insa, de unde aveam eu sa stiu ca doua puncte si un stol de Z inseamna "mor de plictiseala" sau ca TNVKF = "TE INVIT LA O CAFEA"? Tot ce am inteles din acest sms este ca cineva ma saluta, ma asteapta undeva si ma pupa }{. Sarac(ul/a), ca nici pana in ziua de azi nu stiu cine este, cred ca m-a asteptat mult si bine. Am mai aflat ca TNVBR inseamna "TE INVIT LA O BERE", dar cum sa ma gandesc eu la bere cand citesc BR si nu la Braila (cu aceeasi prescurtare). Poate intr-o zi am sa primeesc un mesaj cu o astfel de invitatie si, in loc de o bere, iau trenul si ma duc la Braila. :)) Atunci chiar ca o sa se (^O^) - "strice de ras" cel care-mi face invitatia. Mai bine bat in lemn, scuze, mai bine NOC NOC!
Am aflat ca exista si o carte despre limbajul sms - "Arta conversatiei prin sms". De cand o fi intrat si sms-ul in categoria arta, nu stiu! Insa, ceea ce se intampla este grav! Inconstient o sa ajungem sa scriem cursurile in stil sms sau proiectele sau mai stiu eu ce.
Asa k, va rog sa incercati pe cat puteti sa respectati regulile pe care le impune gramatica romana si nu numai, pentru a ne feri pe viitor de o catastrofa. Io asa o sa fac, chiar dak o sa mai scap din knd in knd kte un "io" sau un "k" :)

Si piesa de azi:

Fata si sa-ti zic ca...GURA !!!!!!!!!!!!!!

2009-09-14T11:28:00.000-07:00

Cosmarul se repeta. Am zis ca daca si maine e la fel, le dau jos din masina. Nu sunt rea, dar nu mai suport.
Cand am vazut-o in statie mi-am imaginat ce urma sa aud 20 de minute. "Da Doamne sa se urce in alta masina.." ce mai, cred ca am luat toti sfintii si toti zeii la rand. Degeaba.
S-au urcat cu mine in masina. Cat ghinion!!! Stiind ca o nenorocire nu vine niciodata singura, hop si amica ei.
"Macar sa nu se urce pe la aceeasi usa cu mine. Macar de s-ar aseza in alta parte" Da de unde. Taman in fata mea.
Ok, joci dur, da? Dau volumul din urechile mele cat de tare se poate, sperand intr-o minune.
Ha! Tot le auzeam.
- Fataaa, hai sa-ti zic. M-a sunat ala fata.
- Vai fata, nu-mi spune. Si ce ti-a zis fata?
- Fata, mi-a zis ca ne vedem maine, fata.
- Fata, dar cartea cu Eminescu ti-ai adus-o?
- Ce fata, trebuia azi?
- Da fata, dar las-o, da-o incolo.
- Fata, hai sa-ti arat ceva fata. Ia uite, ce poza mi-am facut. Nu-i asa ca sunt frumoasa?? (Da, esti nemaipomenita, zic eu in gandul meu, daca ti-a dat dreaq jos sapca aia de pe cap, ca nu se potriveste la geanta de lac si la adidasii din picioare)
- Vaaaiii fata, esti sooooppeerrr. Ce hanorac trendy ai !! Si ce pantaloni cool fata !!
Deja imi dadeau lacrimile. Si doar doua statii mersese masina.
- Fata, ce proasta e Mimi fata. Auzi tu, sa isi lase parfumul pe mana lu' frac'su.
- Da fata, proasta rau.
- Fata, ce lac de unghii sooper ai. Sa mi-l dai si mie fata.
- Da fata, ti-l dau sa te dai pentru ala maine fata.
Nu am mai rezistat si spre disconfortul tipei de langa mine am dat la maxim muzica, i-am calcat pe vreo doi pe picioare in drum spre usa si am coborat cu o statie mai devreme. Le-am lasat sa se fatuiasca spre deliciul altora. Mie una, doua zile la rand mi-a ajuns.
Si nu, nu era vreo scena din "Mondenii". Doar doua pustoaice de vreo 17 ani care mergeau la liceu. Erm....ce vorbe aveam noi la 17 ani???
Geesshhh.

S-a trezit din somnul ei tresarind..si indata intelese...

2009-09-14T01:52:00.000-07:00

Mi-am adus aminte de blog... Aveam atatea idei..si acum au fugit toate...am o stare melancolica si nici macar nu stiu de ce. Lana Moon spune ca si-a pierdut insipiratia dar mintea ei inca e plina de idei,metafore si cuvinte pline de sens dar totodata atat de simple. O sa incropesc ceva... "Fericirea mea e asa de mica..si atat de usor de atins incat toata lumea ar fi geloasa pe mine..poate de aceea cineva vrea sa mi-o smulga din brate.Acum pun problema asa..de ce n-o las eu sa plece?daca a venit asa de simplu si atat de mica,de ce n-as gasi alta la fel?Tresar...ratacesc ca un strain si adesea mi se pare ca sunt prea tare..sentimentele mi se citesc pe fata dar sunt doar un trecator printre miile de oameni tristi.Eu caut doar drumul spre soare..dar momentan el mai des apune decat rasare..." Lana Moon 28.09.2007

P.S:Cu multumiri speciale Mirunei pt . ca mi-a reamintit de piesa!:*

Top 10 Mistere Biblice...

2009-09-09T04:28:00.000-07:00

Am gasit un articol interesant pe metalhead.ro si mi-am luat permisiunea sa il postez aici pe blogul meu: TOP 10 MISTERE BIBLICE

Datorita faptului ca Biblia este o carte atat de veche, speculatiile, avand la baza unele fapte pe care le contine, nu au intarziat sa apara. Aceasta lista contine unele mistere istorice si teologice care apar in Biblie.

10. Holy Grail (Sfantul Graal)

Misterul: Unde este Sfantul Graal?

Conform mitologiei crestine, Sfantul Graal a fost cupa pe care Iisus a folosit-o la Cina Cea De Taina. Se spune ca acesta poseda puteri miraculoase. Conexiunea lui Iosif din Arimathea cu legenda Graalului dateaza de la sfarsitul secolului al 12-lea cand se spune ca acesta a primit Graalul de la o aparitie a lui Iisus si l-a trimis discipolilor lui in Marea Britanie. Posesia lui a fost atribuita mai multor grupuri (incluzand Cavalerii Templieri, probabil pentru ca in momentul in care au inceput sa circule povestile Graalului acestia erau in varful ascensiunii lor). Exista cateva cupe pretinse a fi Sfantul Graal, in cateva biserici. De exemplu in Catedrala Saint Mary din Valencia exista un artefact, Potirul Sfant, despre care s-a presupus ca a fost dus de Sfantul Petru la Roma in secolul 1 si apoi la Huesca in Spania de Sfantul Laurentiu in secolul al 3-lea. Potirul din Valencia poate fi considerat drept Sfantul Graal, dat fiind ca acesta a fost creat intre secolul al 4-lea i.Hr. si secolul 1 d.Hr., in Orientul Mijlociu. Alte povesti spun ca Graalul este ingropat sub Capela Rosslyn. Se mai spune ca exista o grupare protectoare a Sfantului Graal sau ca a fost ascuns de Cavalerii Templieri in Oak Island.

9. Ark of the Covenant (Arca Aliantei)

Misterul: Unde este Arca Aliantei?

Arca Aliantei este un recipient despre care se spune in Biblie ca ar contine tabletele pe care au fost scrise cele 10 Porunci. Arca a fost tinuta in Ierusalim pana cand babylonienii au invadat si distrus templul. De atunci Arca a intrat pe domeniul legendei deoarece a disparut pentru totdeauna. Cateva teorii despre locul unde ar putea fi sunt: ascunderea intentionata de catre preoti sub Templul Mount; mutarea intentionata din Ierusalim inaintea venirii babylonienilor; mutarea acesteia de catre printul ethiopian Menelik I. Dupa ultimele excavatii langa Templul Mount in Ierusalim s-au gasit tunele, dar sapaturile sub templu sunt interzise. Una dintre cele mai importante fantani islamice, Dome of the Rock, se afla exact pe locul unde Primul Templu al lui Solomon se presupune ca a fost. Conform Bibliei, Regele Solomon, cand a construit templul, a cerut ca Arca Aliantei sa fie asezata pe o platforma care putea fi coborata intr-un tunel in carul unui atac asupra templului. Aceasta ar putea fi cea mai plauzibila locatie.

8. Sodom si Gomorrah

Misterul: Au fost orase reale si daca da, unde se afla?

Pentru pacatele locuitorilor, orasele Sodom, Gomorrah, Admah si Zeboim au fost distruse de 'pucioasa si foc de la Domnul din ceruri' (Geneza 19:24-25). In crestinism si Islam, aceste nume au devenit sinonime cu pacatul. Existenta istorica a oraselor Sodom si Gomorrah se afla inca in disputele arheologilor. Biblia spune ca cele doua orase se aflau langa Marea Moarta. Cel mai aproape de a descoperi ceva au fost Walter E. Rast si R. Thomas Schaub in 1973, incluzand si Bab edh-Dhra, care a fost excavat in 1965 de arheologul Paul Lapp. Alte posibilitati ar fi Numeira, es-Safi, Feifeh si Khanazir. Toate locatiile se afla langa Marea Moarta, cu foarte multe urme de arsura si sulf pe majoritatea pietrelor descoperite.

7. Garden of Eden (Gradina Edenului)

Misterul: Unde se afla Gradina Edenului?

Chiar daca majoritatea teologilor considera ca poveste Gredinii Edenului nu trebuie luata literal, unii oameni chiar cred in existenta acesteia. Biblia chiar da indicatii asupra locatiei acesteia. Aceasta a dus la multe incercari de a o descoperi. Povestea creatiei in Geneza descrie locatia geografica in functie4 de patru rauri (Pishon, Gihon, Tigru si Eufrat) si trei regiuni (Havilah, Assyria, si Kush). Sunt ipoteze care plaseaza Edenul la izvoarele Tigrului si ale Eufratului (nordul Mesopotamiei), in Irak (Mesopotamia), Africa si Golful Persic. In timp ce adevarata locatie ramane un ister, exista un lucru fascinant in aceasta poveste: Ethipoia este mentionata ca fiind langa sau in jurul Gradinii Edenului in Geneza 2:13. Incepand cu 1974, paleontologii au ajuns la concluzia ca Ethiopia este locatia stiintifica a originii umane, si o Gradina a Edenului stiintifica.

6. Codurile Biblice

Misterul: Biblia pare a contine mesaje codate; este o coincidenta?

Codul Biblic, cunoscut si drept codul lui Torah, este o serie de mesaje presupuse a exista in scrierile Bibliei, care decodate fiind, scot la iveala invataturi si profetii. Studiile si rezultatele acestor coduri au devenit populare odata cu cartea Codul Bibliei.
Metoda principala prin care au fost extrase mesaje este Secventa Literei Echidistante (ELS in engleza). Ca sa obtii ELS dintr-un text, alege un punct de pornire (in principiu, orice litera) si un numar. Apoi, plecand de la punctul de pornire, selectati literele din text de la o distanta egala cu numarul ales. Folosirea si publicarea predictiilor bazate pe Codurile Biblice au avut un mare succes, cel mai mult datorita jurnalistului Michael Drosnin. Cea mai faimoasa predictie a lui Drosnin, in anul 1994, a fost ca in 1995 va fi asasinat Premierul Israelului, Yitzhak Rabin.

5. Triburile pierdute

Misterul: Ce s-a intamplat cu triburile pierdute?

Sintagma 'Zece Triburi Pierdute ale Israelului' se refera la triburile antice ale Israelului care au disparut din Biblie dupa ce Regatul Israelului a fost asuprit si distrus de Assyria. Multe grupari evreiesti au doctrine cu privire la existenta ascunsa a acestora sau revenirea lor publica in viitor. Au aparut cateva speculatii privind descendentii acelor triburi. Unii spun ca ar fi vorba despre irlandezi, americanii nativi, britanicii si japonezii.

4. Faraonul exodului

Misterul: Cine a fost faraonul exodului?

Faraonul exodului este faraonul care a domnit peste Egipt in timpul exodului. De fapt intrebarea este care faraon ar fi fost. Povestea inrobirii Copiilor Israelului in Egipt si fuga acestora din Egipt, urmariti fiind de o intreaga armata, la trecerea Marii Rosii, este spusa in primele capitole din Cartea Exodului. Faraonul nu este numit, iar intrebarea despre identitatea sa a fost subiectul a numeroase speculatii printre cei ce cred ca exodul a fost adevarat. Cea mai populara speculatie este cea care il prezinta ca faraon in acea perioada pe Ramesses cel Mare, cu toate ca nu exista nicio dovada arheologica.

3. Arca lui Noe

Misterul: Unde se afla Arca lui Noe?

Din timpul lui Eusebiu (275 - 339 d.Hr.) pana in prezent, cautarile ramasitelor fizice ale Arcei lui Noe a fost fascinanta atat pentru crestini, cat si pentru evrei si musulmani. In ciuda numeroaselor expeditii, nicio dovada stiintifica nu a fost gasita. Cautatorii Arcei nu aveau multe detalii privind locatia acesteia, pana cand s-a mentionat in Geneza de Muntele Ararat. Pe la jumatatea secolului al 19-lea, arheologii descoperisera un imperiu din primul mileniu i.Hr. si regiunea Urartu, contemporani cu Impriul Assyrian si regatele timpurii ale Israelului, localizate in muntii din Armenia si estul Turciei.

2. Apostolul Iubit

Misterul: Cine a fost Apostolul Iubit?

Unul dintre cele mai mari mistere biblice se refera la identitatea apostolului pe care l-a iubit Iisus. Conform Evangheliei lui Ioan, acesta este apostolul care s-a aplecat peste Iisus la Cina Cea De Taina si singurul apostol prezent la crucificare. Deasemenea se spune ca Evanghelia lui Ioan este bazata pe amintirile apostolului. Totusi, ciudat, nu ii dezvaluie numele. Nici celelalte trei evanghelii nu ii dezvaluie numele. De fapt, nu a fost pomenit niciodata ca Apostolul Iubit (cum este numit adesea). Deasemenea nu amintesc nimic despre discipolul care se apleaca peste Iisus in timpul Cinei sau care a asistat la crucificare. Tacerea aceasta hraneste si mai mult misterul. Multi invatati au pretins ca Apostolul Iubit a fost Lazar, fratele Mariei si Martei din Bethany, si totodata omul pe care Iisus l-a inviat din morti. Motivul pentru aceasta este faptul ca im momentul in care cele doua surori l-au chemat pe Iisus sa il ajute pe Lazar, acestea i-au spus: 'Doamne, cel pe care il iubesti este bolnav'. Unele teorii moderne au pretis ca Apostolul Iubit a fost Maria Magdalena - idee care l-a impresionat pe Dan Brown.

1. Autorii Evangheliilor

Misterul: Cine a scris Evangheliile?

Evangheliile sunt probabil cea mai importanta parte din Noul Testament si pana in secolul al 18-lea nu a fost privit ca pe un mister. Dar dupa investigatiile moderne asupra isoriei celor 4 carti, ei au inceput sa se intrebe daca intr-adevar acestea au fost scrise de Matei, Marcu, Luca si Ioan. Exista speculatii ca aceste carti au fost scrise de oameni care ii cunosteau pe apostoli, dar nu de apostoli direct. Acesta este un mister care va fi rezolvat foarte greu, atata timp cat nu intervine un document foarte importamt sa ateste acest lucru.

Nervous breakdown...

2009-09-09T02:16:00.000-07:00

Uneori nu mai suport viata asta... Si imi e groaznic de greu sa indur fiecare clipa care trece. Poate e doar o perioada turbata, care o sa treaca. Sau poate nu. Cred ca imi lipseste:

a. un barbat
b. o betie buna
c. o vacanta normala
d. toate variantele de mai sus.

Morala...

2009-09-08T08:57:00.000-07:00

Un soricel tragea cu ochiul printr-o crapatura a zidului si a vazut taranul si nevasta deschizand un pachet. "Interesant de vazut ce mancare este in pachet" s-a gandit soricelul in sinea lui si s-a cutremurat vazand perechea scotand o capcana de soareci.
A iesit soricelul in curte si a inceput sa strige : "Este o capcana de soareci in casa, este o capcana de soareci... !!!!!" Gaina a cotcodacit si-a ridicat capul si i-a zis: "stimate soricel, eu stiu ca-i o nenorocire pentru tine, dar pentru mine nu are nici o importanta" .
Soricelul s-a indreptat catre purcelul din curte, care i-a aratat simpatie si i-a spus: "imi pare asa de rau domnule soricel, dar nu este nimic de facut decat sa ma rog pentru tine".
Soricelul s-a indreptat spre vaca, dar ea l-a privit cu dispret: "Poti sa crezi ca sunt in pericol, aa..."
Trist si speriat s-a intors soricelul acasa sa se descurce singur cu capcana de soareci. Noaptea s-a auzit un clic, ca atunci cand se inchide o capcana de soareci.
Nevasta taranului a sarit din pat sa vada ce s-a prins in capcana. In intuneric nu a vazut ca era coada unui sarpe otravitor ce s-a prins in aparat. Sarpele a muscat-o si ea a fost transportata la spital. A fost tratata si a revenit acasa cu temperatura mare. Toti stim ca cel mai bun tratament in caz de temperatura mare e o supa proaspata de gaina. A luat taranul gaina si a taiat-o ca sa gateasca supa. Vecini si prieteni au venit sa viziteze bolnava si stateau cu ea cu schimbul. Ca sa-i hraneasca s-a vazut nevoit taranul sa taie porcul. Femeia era pe moarte si nu dupa mult timp a murit. Multi cunoscuti au venit si pentru masa de dupa inmormantare a trebuit taranul sa taie vaca.

Morala:
- Data viitoare cand veti auzi ca cineva are o problema si vi se va parea ca ea nu va atinge, amintiti-va ca atunci cand cel mai slab e amenintat, toti suntem in pericol!

Joc matur...

2009-09-07T09:41:00.000-07:00

Da viata este un mare joc pe care fiecare il joaca..fie ca vrea sau nu.De curand am intrat in "jocul celor mari", care poate fi cel mai urat si dezgustator joc din cate exista.Un joc plin de neincredere, unde superficialitatea este la ea acasa.Daca ma gandesc mai bine,jocul oamenilor mari este compus din piese de domino incat "is up to you" care va fi urmatoarea miscare,atitudine,gest,pentru a fi tradat si dat afara;iar acest "afara" nu inseamna decat demoralizare si nici o sansa de a fi privit altfel de catre ceilalti.
Experienta dupa experienta, clipa dupa clipa,emotie dupa emotie...asta inseama viata,un mare almagam de urcusuri si coborasuri.Toate astea sunt egale cu pretul imaginii tale in societate.Asta este cheia:imaginea ta,felul cum esti perceput dincolo de sine.
Circumstantele preconizeaza adesea doar un prizonier in propriul trup....singura inchisoare a propriului tau corp de unde niciodata nu poti scapa cu adevarat.
Adultii au un cer intunecat si un soare acoperit de o umbra permanenta;au multe lucruri in comun cu frica, teama de a nu fi prinsi de acel ceva,toti fug dupa un lucru,toti viseaza la momente efemere.Trairile lor "viitoare" devin o utopie si toate raman in urma,toate.
Probabil ca acest cuvant,joc, este cel mai la moda cuvant,a fost si va fi mereu.Cand suntem copii el reprezinta pentru noi doar o lumea a inocentei si visului frumos;cand suntem mari reprezinta o fatarnicie...cand suntem batrani doar un vis pierdut.E ca o sticla mare faramitata in zeci de cioburi...la varsta matura fiecare cum prinde pontul mai mare e cotat mai bine.Doar hiene care trebuiesc aruncate la gunoi,la resturile umane putrezite.
Si totusi am intrat in jocul asta murdar,de unde trebuie sa ies cu fata curata.

Shaorma...

2009-09-06T08:13:00.000-07:00

Aseara m-am decis sa ma prostituez si am zabovit pe un canal TV dedicat femeilor.La 10 seara e o emisiune, n-as sti sa spun cum se numeste, in care apar tot felul de personaje asa zis “mondene”.Reportajul asta il arata pe un papagal care e chipurile actor si are si o agentie de modele.Actiunea se petrece la plaja, undeva la un strand. Papagalul obosit e asezat pe o saltea gonflabila, in apa, inconjurat de pustoaice care mai de care mai tatoase, mai blonde si mai juvenile.Ma rog, toata scena trebuie sa fie una usor erotica pentru ca pitzipoancele sug cate o inghetata in forma de falus in timp ce papagalul zambeste la camera cum a invatat el in singurul film in care a jucat.Ca sa amplifice porno-erotismul scenei fetele incep sa iasa una cate una din apa, lasciv, cu parul ud si sfarcurile intarite.Le numar.Sunt opt.Iese si papagalul cu suncile atarnand, imbracat cu pantaloni dintr-aia scurti si largi cum au ales barbatii sa poarte acum la plaja.Scuze, fac o paranteza.De ce mama naibii niciun barbat nu mai poarta slip la plaja? Noi la ce ne mai uitam, la pectorali? Ma lasati?Revin.Daca as fi aratat ca ala, niciodata in viata mea, nu m-as fi afisat la TV dezbracat.

Mesaj pentru papagal

Sunt convinsa ca o ai foarte mica.Numai dintr-o frustrare sexuala grava ai nevoie sa afisezi o falsa virilitate.Esti un trist! Esti asa, pentru ca nicio femeie normala n-ar putea sa te aiba in preajma.Ai nevoie de pustoaice care n-au cu ce sa compare, ai nevoie de naivitatea lor ca sa-ti impui sistemul tau de non valori.Se vede ce-ai fost capabil sa le inveti pe fetele alea care te inconjurau la piscina: s-o suga! De atat ai nevoie tu ca sa te simti putenic.Iti dai seama cat poti sa fii de ridicol?

Mesaj pentru pipitze

Fetelor n-o mai sugeti pe un suc sau pe-o shaorma.Nu va diferentiati cu nimic de toate celelalte care-o fac si al caror numar este intr-o alarmanta crestere.Depasiti foamea, ca alta explicatie nu pot gasi si incercati o alta perspectiva; ca de exemplu: sa munciti! Incercati sa va imaginati cum ar fi momentul ala in care va cumparati o shaorma din primul salariu, o pereche de pantofi sau altceva pentru care n-a trebuit sa inghititi marlanii si fantasme sexuale delirante.Nu va faceti griji, o veti face mai tarziu experimentand viata sub toate aspectele ei ,avand totusi ca back-up ceva numai al vostru: bani sa-ti cumperi o shaorma multumind doar vanzatorului......

P.S:aa si melodia care ,dupa parerea mea,chiar se potriveste:)

I'm holding my breath...

2009-09-05T08:42:00.000-07:00

Miruna mă întreba de ce noi, ca pronume colectiv pentru a indica fetele în general, avem asemenea ghinion în dragoste. Asta e o întrebare care pe mine, cel puţin, mă roade de foarte mult timp.
Concluzia la care am ajuns: ne ataşam de băieţii „răi”. Nu mă refer neapărat la genul de băieţi care ar fi descrişi drept răi de un îndreptar al părinţilor, gen care se încaiera, beau, fumează, etc. mă refer la faptul că ne îndrăgostim de băieţii care nu trebuie.
Atât eu cât şi alte prietene d-ale mele ne plângem de probleme în dragoste. Dar tot noi suntem acelea care îi refuzăm pe băieţii care chiar au potenţialul de a ne iubi sincer. Asta este cu adevărat o problemă. Suntem defecte? De ce nu putem pur şi simplu să le zicem „da” celor care chiar merită? De ce trebuie mereu să ne cramponăm în obiecţiile unei chestii mici numite inimă? De ce facem asta ştiind că, până la urmă, tot din vina ei suferim?
Am o prietenă care nu a făcut ca noi. Din motive total diferite de simţământul dătător-de-aripi al iubirii, s-a cuplat cu un tip. Și acum sunt fericiţi împreună, îndrăgostiţi pe bune. Ce mai contează acum că totul a pornit de la încăpăţânarea ei de a dovedi ceva sau de la dorinţa de a se convinge că poate? Orice ar fi fost, a ţinut-o lângă el şi, ia te uită, acum sunt fericiţi.
Sau altă fată, îndrăgostită nebuneşte de prietenul ei, află că el vrea să îi dea papucii. Renunţă, se închide într-un con de singurătate şi îşi lasă inima să fie frântă? Nu. Ține şi cu dinţii de el şi de relaţie. Rezultat? Fericiţi până la adânci bătrâneţe şi îndrăgostiţi.
Ce ne învaţă toate astea? Că basmul acela pe care ni-l spun bunicile noastre de mici, nu are sorţi de izbândă în realitate. Că dacă o să stăm cu mâinile în sân aşteptând băieţii să vină la noi, nu rezolvăm nimic. Că dacă ne încăpăţânăm să ne îndrăgostim prosteşte şi să suferim pentru dragostea aia, nu o să fim fericite niciodată.
Aşa că se ridică întrebarea: ne vom schimba vreodată?

Din Finlanda cu drag...

2009-09-02T10:21:00.000-07:00

Am decis sa va impartasesc cateva din trupele mele preferate din Finlanda-tara pe care pur si simplu o ador.
Si asa ,ca fapt divers, chiar am cumparat un ghid de conversatie roman-finlandez cu speranta ca..intr-un viitor apropiat o sa am ocazia sa il si folosesc:D
Si acum trupele:

Lullacry-Don't touch the flame

Amberian Dawn-River of Tuoni

Amorphis-House of Sleep

Apulanta-Jumala

Brother Firetribe-One Single Breath

Indica-Vuorien Taa

Northern Kings - We Don't Need Another Hero

SENTENCED - Killing Me Killing You

Kiitos(multumesc) si ...nahdaan(pe curand)!

O roata...

2009-09-02T09:51:00.000-07:00

Ma uitam la crainicul Realitatea. Am oprit sonorul pentru ca fata transmitea atat de multe incat sunetul ma incurca.
Ma intreb cat as suporta sa citesc un promter? Succesul se atinge in 3 pasi. Exista 5 trepte spre fericirea in familie. Nu uita de cele 99 de sfaturi pentru o sanatate deplina. Totul se reduce la un sfat primit de la tata.
O fi viata atat de greu de trait live, fara texte, fara sfaturi, comentarii, insemnari?

In lumea rotilor, exista oare sfatul: totusi, sa nu reinventam omul?

Later edit:
Si melodia de azi

28.08.2009

2009-08-28T09:02:00.000-07:00

Timpul meu pare sa se conserve... E inutil sa ma mai exprim prin invechitele metode aplicate iar si iar si iar pana la extaz. Destinul nu mi-l fac eu cu mana mea, ci il las liber in voia cui ii iese in cale. Nu vreau ca cineva sa depinda de mine, dar cand e vorba ca eu sa depind de cineva, indiferent de bine sau de rau, ma simt ca atunci cand o gaza nu mai poate sa zboare si nu o observa nimeni. Pentru ca oamenii cu care am avut placerea de a ma cunoaste (placere, uneori, chiar si in cea mai mica masura sau in masura in care aceasta placere devenea chiar exagerat de mare) au fost dintre cei mai anosti si prefacuti pe care mi-a fost dat sa-i intalnesc. Sigur ca stiau lucruri minunate, dar incercarea lor de a ma face sa practic (si) altceva o faceau ca si cum cineva ar fi lasat o esarfa in bataia vantului; esarfa pe care, evident, nu o va mai prinde niciodata (ok... am plagiat ceva pe-aici). Adica oamenii erau impartiti in artisti indiferenti, plictisitori sau mai pe scurt: se prefac "de-a artistii" (fiecare avand metoda lui de combatere a plictiselii individuale) sau oameni care fac totul pentru... BANI!!! In cele 2 cazuri tot acolo se ajunge!
Sa presupunem doar ca nu sunt o persoana prea materialista ca sa intru la discuti cu ei, ci doar privesc, simt fiecare personaj, idee, gand, privire, sentiment si le leg in asa fel incat pot scrie mii de povesti... fiecare cu rostul ei, fiecare diferit. Asa ca lasati-ma sa privesc fara sa ma intrebati de ce tac si de ce sunt asa... cum zice EL... CIUDATA!!!

Summerslam 2009 pe scurt...

2009-08-26T05:53:00.001-07:00

M-am saturat sa nu mai scriu despre lucruri triste(nu ca nu ar mai exista) si m-am hotarat la un post despre "recenta" mea pasiune...wrestling-ul.

* D-Generation X (Triple H & Shawn Michaels) au castigat meciul la echipe contra celor de la Legacy (Cody Rhodes & Ted DiBiase)

* In evenimentul principal al Summerslam-ului CM Punk l-a invins pe Jeff Hardy intr-un meci brutal cu scari si scaune, acesta castigand centura campionilor (World Heavyweight Championship) dar si WWE Univers.

* Campionul WWE, Randy Orton, a avut un meci foarte greu contra mai vechiului sau rival John Cena, insa in ciuda unui meci foarte greu Randy si-a pastrat centura datorita unui RKO marca Randy intr-un moment de neatentie a lui John Cena. De precizat ca Randy Orton a incercat sa piarda meciul printr-o descalificare, chiar daca pierdea meciul titlul ar fi ramas la el, insa Mr Mahon a intervenit in meci si a anulat aceasta decizie.

* In meciul centurilor unificate au pus fata in fata Chris Jericho & Big Show vs. Cryme Time meci castigat de Jericho si Big Show care cel putin pentru moment inca nu au dat peste un adversar ce le-ar putea face fata.

* Mysterio isi pastreaza centura intr-un meci cu Ziggler iar acesta ne demonstreaza ca isi imbunatateste arsenalul de la meci la meci.

* Christian Cage a castigat meciul sau cu William Regal in doar 8 secunde, stabilind astfel si un nou record la SummerSlam, cu toate aceste bucuria lui a fost de scurta durata deoarece in ring si-au facut aparitia Ezekiel Jackson si Vladimir Kozlov.

* Khali si Kane au oferit un meci pe cinste la SummerSlam, meciul colosilor urmand a fi castigat de catre Kane.

Absenta...

2009-08-24T10:37:00.000-07:00

Nu am mai scris pe blog pentru că am fost la limita dintre viață și moarte, am simțit cum sufletul încearcă să-mi părăsească trupul doar ca să scape de durere. Nu contează cum s-a ajuns aici, dar se pare că nu mai am cum să scap. Trebuie să stau , nu mai pot fugi de durere. O înfrunt , cu capul sus. Aștept să mă lovească iar. O aștept zâmbind.
Regret că te-am întâlnit,regret că ti-am oferit un loc în inima mea,ca apoi tu să pleci si să o iei si pe ea cu tine.A mai rămas doar trupul.Un trup gol pe dinauntru.Un suflet mort și mii de vise căzute la pământ,ofilindu-se în eterna noapte așternută.Te iubesc.Sunt optimistă si cred că timpul va vindeca tot,va cicatriza si cele mai adânci răni.Sunt optimistă chiar dacă am pierdut tot ce am iubit.

The Legacy of Woodstock - the 40th anniversary...

2009-08-19T05:09:00.000-07:00

1969-Se intamplau multe in 1969 in lume dar putine fapte de atunci continua sa ocupe un loc atat de important in constiinta publica ca acest "festival de arta".
Dupa mine,primul pas pt. a aprecia cu adevarat ce a insemnat acest festival este sa va spun ceea ce nu a fost.

CE NU A FOST

NU a reprezentat un model de organizare a unui festival.Neintelegerile au durat pana aproape in ultimul moment privind locatia.Organizatorii se gandeau la un maxim de 1500 de persoane,asa ca, rezerva de alimente si facilitatile sanitare nu au fost indeajuns pt. cei 450.000 de participanti.Nu s-au gandit sa puna standuri pt. bilete asa ca cei mai multi au intrat pe gratis.
NU a fost un festival memorabil pt. muzica ce s-a auzit acolo.Desigur au fost cateva momente memorabile dar unele trupe au fost mult sub asteptari, pe cand altele fie s-au despartit fie au recazut in obscuritate dupa festival.
NU a fost un festival imbratisat de toata lumea.Localnicii au incercat sa impiedice accesul in incinta locului unde se tineau concertele prin blocarea singurului drum de acces.Titlurile ziarelor "Traffic Uptight At Hippiefest" (New York Daily News) and "Police, fearing a riot, ignore fest drug traffic" (Monticello NY Times Herald Record)reflectau foarte bine ideea oamenilor despre acest eveniment.
NU a fost un festival ROCK!Desigur multi "monstrii sacri" ai rock-ului au fost prezenti(The Who;Creedence Clearwater Revival;Jefferson Airplane;Mountain)dar ei au si impartit scena cu cantareti folk(Joan Baez, Arlo Guthrie, Richie Havens),cantareti pop(Melanie, Sha-Na-Na, John Sebastian)si artisti(Grateful Dead, Ravi Shankar)care si-au creat propriul gen muzical.

CE A FOST

Principalul lucru de care ar trebui sa se tina cont atunci cand vine vorba de acest eveniment este faptul ca anii '60 au fost niste ani foarte duri cu trei asasinate celebre(Fratii Kennedy si Martin Luther King),mii de oameni ucisi in razboiul din Vietnam(al carui scop a fost un mister pt. cei mai multi din aceea perioada)si lupte acerbe pt.obtinerea de drepturi sociale.Prezentul se afla intr-o continua agitatie..iar viitorul era nesigur.
Deci ceea ce Woodstock a reprezentat mai mult decat orice a fost eliberarea.A fost,in toate sensurile posibile,un fel de a scapa,chiar daca numai pt. un weekend,de toate.A devenit vocea unei generatii care isi exprima astfel cele mai negre temeri.
S-ar putea zice insa ca a reprezentat si o "rebeliune pasnica" impotriva unor aspecte mai putin fumoase ale societatii americane de la sf. anilor '60.Artisti afro-americani au deschis(Richie Havens)si au inchis (Jimi Hendrix) acest eveniment in care au participat si artisti latino(Santana) si chiar indieni(Ravi Shankar).A fost o adevarata declaratie impotriva discriminarii rasiale si culturale ce a marcat aceea perioada.

CE ESTE

Deci de ce este acest festival atat de important?Doar uitati-va la acei ani si deceniul in care traim acum.
Sute au murit iar in razboaiele din Irak si Afganistan(scopul a cel putin unuia din aceste razboaie fiind necunoscut de cei mai multi),economia lumii se afla in declin.In timp ce multe bariere rasiale au fost daramate, noi inca traim intr-o tara in care aceste diferenta conteaza si uram tot ce nu este asemenea noua(rromii si cuplurile de acelasi sex).Iar amintirea atentatelor din 11/09 inca provoaca spaima si fiori.
Pe scurt, e timpul pt.o alta evadare.Pt generatia acelor ani,a-40-a aniversare reprezinta o miniscula portita de scapare catre acele vremuri unde nu conta unde te-ai nascut,cu cine erai sau ce culoare aveai.

"You never know which moment of life will be defining. The experience was so out of the norm for me that I often contemplate my normal, predictable life, and I realize each of us has the choice at any given moment to step out of the box and seize an opportunity. Besides, I have to say that it's still a thrill to say, 'Yeah, I was there. I was at Woodstock.'"

Doar...

2009-08-18T07:10:00.000-07:00

Nimic important..doar 6 melodii pe care le ascult foarte mult in ultimul timp:

*Finger Eleven - Slow Chemical*

*Papa Roach-To Be Loved*

*Killswitch Engage ~ This Fire Burns*

*Rev Theory - Voices*

*Alter Bridge - Metalingus*

*Motorhead - The Game

Later edit- @Alex:
1.Finger Eleven- KANE(nu imi place de el dar melodia e mortala)
2.Papa Roach - Tema de la Raw
3.Killswitch Engage - CM PUNK
4.Rev Theory - RANDY ORTON
5.Alter Bridge - EDGE
6.Motorhead - TRIPLE H

it's the end of a really sad story, but don't feel bad for me, I started out alone and in the end that's where I'll be.

2009-08-17T01:49:00.000-07:00

Oamenii care mă cunosc deja nu mai sunt surprinşi de cât de înceată pot fi câteodată. Nu mă refer la a fi înceată la minte sau fizic, ci cam înceată în ceea ce priveşte apariţia momentului revelaţiei.
Acel moment de inspiraţie divină, când toate piesele se aranjează de la sine şi totul se luminează, pe mine mă vizitează mai greu. Ce-i drept, asta se întâmplă doar când e vorba de mine. Dacă e vorba să rezolv problemele altora, zici că aş fi Speedy Gonzales.
Eu am probleme cu vederea imaginii în ansamblu. Cum îmi zice mama, am talentul să nu mai văd pădurea de copaci. Mă implic atât de mult în ce mă interesează pe moment, încât aproape toată lumea din jurul meu dispare. Sunt în stare, dacă situaţia o cere, să jonglez cu mai multe lucruri în acelaşi timp, dar de obicei prefer să o iau încet, cătinel, cătinel, să nu mă stresez şi să înfrunt fiecare dezastru pe rând.
Pe lângă asta, mai trebuie adăugate încăpăţânarea mea fără limite şi lipsa capacităţii, sau voinţei, de a vedea lucrurile din altă perspectivă decât a mea, plus adversiunea faţă de schimbare. Pentru mine, odată ce un lucru este stabilit, dacă depinde numai de mine, va rămâne aşa la nesfârşit. Rar mi se întâmplă să simt nevoia de o schimbare şi chiar şi atunci sunt mult prea îndărătnică pentru ceva radical. Tot cu încetul o iau şi atunci.
Prin urmare, având în vedere punctele date mai sus, este perfect plauzibil ca eu să nu realizez atunci când un prieten de-al meu vrea ca relaţia noastră să meargă mai departe de prietenie. Din nefericire pentru el, orice încercări, oricât de bine gândite şi inspirate, vor întâlni o ignoranţă crasă, născută din elementele prezentate anterior. Nu o fac intenţionat, dar dacă omul nu e direct şi preferă să fie subtil, de dragul sentimentelor lui, nu va ajunge nicăieri cu mine. Iar dacă pentru alţii repetiţia este mama învăţăturii, la mine tactica asta nu prea merge. Am fost în situaţia mai sus descrisă de două sau de trei ori în şcoala generală şi încă de două ori în liceu. Ei bine, dacă la liceu m-am prins şi eu mai repede, în principiu datorită insistenţei nesimţite, dintr-un caz, şi evoluţiei mult prea rapide pentru a fi ignorate, în al doilea caz, în generală...să zicem doar că în un caz a trebuit să mi se zică în faţă, când era oricum prea târziu ca să se mai întâmple ceva, în celălalt, cam la fel, iar în altul...ei, au trecut trei ani, iar eu m-am prins joia trecută, din greşeală, apropo.
Această ultimă revelaţie mă preocupă acum. Dacă stau să mă gândesc, mama mi-a zis atunci, cât se putea de clar, că băiatul în cauză mă place. Reacţia mea? Mama nu ştie despre ce vorbeşte, suntem colegi, ne cunoaştem din clasa întâi, suntem prieteni, orice altceva e pur şi simplu ridicol. Ramona m-a mai tachinat pe aceeaşi temă de câteva ori, dar cu o fluturare nepăsătoare a mâinii am ignorat-o. Dar acum, când stau şi mă gândesc mai bine, când trec iar peste toate faptele, rând pe rând, încep să mâ gândesc...cum am putut să fiu atât de chioara??? În apărarea mea, era prietenul meu şi eram ferm convinsă că e îndrăgostit până peste cap de colega mea de bancă sau de o colegă de la clasa paralelă, depinde cum bătea vântul. Acum, încep să mă îndoiesc puţin, dar prefer să nu mai scormonesc trecutul. Să las ce a fost aşa cum a fost.
Două răni se deschid totuşi, oare prietenia noastră a dispărut din cauza ignoranţei mele? Şi, ironia, ironiilor, deşi nu l-am plăcut niciodată cu adevărat, nici când mi-am dorit asta, am ţinut enorm la băiatul ălă, iar într-un Ajun de Bobotează, ţin perfect minte că l-am visat, stând lângă mine, pe banca din faţa liceului Marin Preda. Eh, încă un regret pe o listă interminabilă deja...

Un prieten...

2009-08-01T01:46:00.000-07:00

Ce grele momente... Nu imi place sa ma cert cu ceilalti... Dar sunt oameni care adora sa se certe cu mine. Si nu ma pot lasa in pace. Vreau pur si simplu sa ma ignore! De ce e greu sa ignori o persoana? Ok... in cazul meu cred ca motivul e destul de bun.. Adica... e greu de tot sa iti ignori propria fiica. Dar vreau sa ma lase in pace, sa nu ma mai critice atata! Sa ma accepte pur si simplu! Dar ei nu si nu si nu! Nu e bine cum sunt, nu e bine ce fac, nu e bine cum gandesc, nu e bine nici cum traiesc. Am inteles ca asta e meseria lor, dar ei exagereaza.
Si cum as putea sa trec peste toate astea fara tine? Dragul meu prieten, tu esti langa mine intotdeauna si stiu ca in tine pot sa am incredere. Stiu foarte bine ca ma iubesti la fel cum te iubesc si eu. Esti prietenul pe care orice om ar fi mandru sa il aiba. Sunt recunoscatoare ca ai ramas langa mine dupa atata timp. Esti singurul care stie cine sunt... singurul care poate sa ma asculte cu adevarat. Nu iti voi cere niciodata nimic. Fiind langa mine e darul cel mai de pret pe care mi l-ai putea face.
Multi nu vor intelege, dar eu te iubesc... asa ca pe fratele meu... un frate pe care nu l-am avut niciodata.Caci tu esti pentru mine un inger, care are grija de mine intotdeauna, tu ma protejezi si ma inveti tot ce vreau sa stiu.
Imi pare rau daca te vei supara pe mine. Dar vreau sa stii ca am un prieten. Unul singur, adevarat...[Feliuta-nu m-am putut abtine:)...porecla ta de la 10 ani]

p.s:plec in vacanta pt urmatoarele 2sapt...daca nu dau peste un internet-cafe pe drum ..no updates:(

Alte ganduri...

2009-07-30T10:45:00.000-07:00

Din gandirea lui George, nu mai stiu care, dar poate stiti voi...

Constientizati ca singura data in viata cand ne place sa "imbatranim" este in copilarie? La mai putin de 10 ani, suntem asa de incantati de asta, incat gandim si in fractiuni de an. "Cati ani ai?" "Am patru ani si jumatate!" Nu vei spune niciodata ca ai 36 ani ...si jumatate. Da, dar ai patru ani si jumatate... Asta e diferenta!

Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri. Sari de bunavoie la numarul urmator sau chiar putin mai departe. "Cati ani ai?" "O sa am 16!" Poate ca ai 13, dar vei avea 16! Si vine si cea mai grozava zi din viata ta.... ai 21. Chiar si cuvintele suna ca o ceremonie: ai devenit major, ai 21 ani! YESSSS!!! Apoi, faci 30. Oooohh, ce se intampla aici? Parca ai fi lapte batut!
Ala "se face" si e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit.
Ce nu e in regula? Ce s-a schimbat? Ai DEVENIT major, FACI 30, MERGI PE 40. Whoa! Pune frana, o iei razna. Pana sa bagi de seama, AJUNGI de 0 si toate visele s-au spulberat.
Dar, asteapta!!! IMPLINESTI 60. Nici tu nu credeai ca vei face si asta! Deci: DEVII major, FACI 30, MERGI pe 40, AJUNGI de 50 si IMPLINESTI 60.
Asa viteza ai luat, incat ATINGI 70. Dupa asta este "de pe o zi pe alta": astepti "SA O DUCI PANA MIERCURI".
In varsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet: O TII pana la pranz, AI PRINS si 4:30; AI AJUNS si seara asta. Si nu se oprest aici ! In anii 90, o iei usurel inapoi: "Abia am avut 92" Apoi se intampla cel mai straniu lucru: dupa 100, devii iar copil "Am 100 si ...jumatate!"
Va urez tuturor sa prindeti 100 si jumatate cu sanatate!

When it's over...

2009-07-29T07:16:00.000-07:00

Nu am fost niciodata buna la despartiri… Poate pentru ca mereu am plecat de langa persoane care nu m-au invatat sa spun “te iubesc”, nu m-au invatat sa o arat, sa o scriu...Nu m-au invatat sa o simt si cred ca asta e tot ce regret...
„Nu vreau sa imi spun ca imi pare rau ca plec, nu vreau sa spun adevarul tocmai acum, nu vreau sa stric frumoasa minciuna de la inceput. Plec pentru ca nu ai fost acolo cand am avut nevoie de tine, nu stiu daca eu am fost langa tine, dar am incercat. Plec pentru fiecare sarut pe care nu l-ai oferit, fiecare gest , fiecare idee profanata in cuvinte care nu mi-au fost impartasite, fiecare privire tradata. Plec pentru tot. Te las sa te arunci in bratele uneia care te merita, caci sufletul meu ocolit a fost fara folos...Iti cer doar atat: nu regreta caldura cearceafurilor, nu le blama daca inca o mai simti...”
Asta ar fi o scrisoare de adio.... Mai mult nu as fi putut spune nicicand si nici nu voi putea. Dar oare ce poti spune la o despartire? Care este tiparul? Ce trebuie sa spui? Exista vreo regula scrisa sau nescrisa? Daca da, care este? Care sunt cuvintele care permit un salut in cazul unei revederi intamplatoare? Care sunt acele cuvinte care te fac sa uiti de stanjenala si de jena?
De ce in cazul unei reintalniri nu putem spune un buna ca cel pe care il spui unui prieten drag pe care nu l-ai mai vazut de foarte mult timp? Poate pentru ca langa acea persoana am fost dezbracati de secrete, ne-am pus pe tava sufletul si ne-a fost returnat, am oferit tot ce a fost mai bun in noi, dar am descoperit ca nu a fost suficient. Si cum sa poti sa mai zici un buna ca unui bun prieten cand stii clar ca „your best wasn’t good enough”??? Oare ne este teama ca va spune intregii lumi ca nu am fost suficient de buni? Dar ce este bun pentru ei este pentru toata lumea? Si de aici retinerea de a spune acel buna, mai bine ocolim decat sa dam fata in fata cu o persoana care sa ne reaminteasca imperfectiunile noastre. Imperfectiuni care ar trebui sa ne faca mai umani, mai usor de iubit.......

Just for fun...

2009-07-29T03:14:00.000-07:00

Ceasca de ceai

Intr-o zi, mama fiind plecata, tata a trebuit sa aiba grija de mine.
Aveam cam 2 ani si jumatate. Cineva imi facuse cadou un micut set de ceai si era una dintre jucariile mele preferate.
ata era in living, concentrat la stirile de seara, cand i-am adus tatei o mica cescuta de ceai, care bineinteles era doar apa...
Dupa mai multe cescute de “ceai” si o multime de exclamari din partea tatalui in privinta minunatului meu ceai, mama avenit acasa.
Tata i-a zis mamei sa stea sa ma priveasca cum ii aduc lui o cescuta de ceai, pentru ce era unul dintre “cele mai dragalase lucruri!”.
Mama a stat si m-a privit venind din capatul holului cu o cescuta de ceai pentru tata si l-a privit cum o bea.

Apoi a spus:
“Ti-a trecut vreodata prin minte, ca singurul loc unde poate ea sa ajunga pentru a lua apa este wc-ul????”

Meniuri specifice

Un tip intra intr-un local si ii spune chelneritei:
- Vreu un sandwich cu o felie de paine alba, una de paine neagra şi una de paine integrala, prajite mediu. Pune sunca şi branza pe stratul de jos, puiul, frunza de laptuca si rosia pe stratul de sus. Pune maioneza pe fiecare strat. Apoi taie cojile şi taie-l in patru, cu cate o felie de muratura pe fiecare si o scobitoare care să tina la un loc fiecare sfert. Ai inteles?
-S-a facut, zise chelnarita.
Apoi striga spre bucatarie:
Un sandwich pentru un arhitect. Aduc şi planurile imediat.

Rentositcui detale

Cnofrom uuni stduiu al ueni uinvresttiai elgenze, nu cntozeaa in ce odrnie se alfa lirteele itnr-un cuvant, signruul lcuru ipmotarnt e ca pirma si utlima lierta sa fie la lcuol lor. Rsetul potae fi o vrzaa colmpeta si tot o vei ptuea ctii fraa prboelme. Atsa e din cuzaa ca nu ciitm feicrae lteira, ci cvanutul ca un irtneg.”

E umioitare cpatcitetea ceireiului uamn de a rentositcui detale. =))

Dovezi ca lumea e nebuna!

Se zice ca...

In Liban,e legal sa faci sex cu animalele, dar numai cu animalele femele.
Cine reguleaza animale de sex masculin e pedepsit cu moartea.

In Bahrein,un ginecolog mascul, poate, legal, sa examineze organele genitale ale unei femei, dar ii e interzis sa se uite direct in p---- in timpul examinarii.
Are voie sa o vada folosind o oglinda.
Oare arata altfel inversata?

Musulmanilor le e interzis sa se uite la organele genitale ale mortilor. Si groparilor le e interzis.
Legea spune ca organele genitale trebuie acoperite cu o caramida sau un lemn.
Cum dracu cu o caramida?

Pedeapsa pentru masturbare in Indonezia e decapitarea.
In Guram exista meseria de dezvirginator iar virginele platesc pentru privilegiul de a fi dezvirginate de meseriasul asta.
Motivul? Legea din Guram interzice virginelor sa se casatoreasca.
Sa vorbim cinstit acum: Exista oare un job mai beton ca asta in Lume?

In Hong Kong o femeie care, daca -si prinde barbatul cu alta femeie, e imputernicita de lege sa-l omoare.
Daaarrr...numai cu propriile maini.
Amanta insa, poate fi omorata in orice alt fel.
Ah, Justitia!!!

Femeile in sanii goi pot sa fie vanzatoare in Liverpool, Anglia .......
Daaarrrr...numai in magazine de vanzare a pestilor tropicali.
E logic,nu?

In Cali, Columbia,o femeie are voie sa faca sex numai cu barbatul ei, dupa lege.
Si prima data cand se intampla, mama ei trebuie sa se uite, sa fie martora.
Ti se face parul maciuca, in plus soacra stie de acum incolo ce valoreaza ...............scula ta.Wow,wow....

In Santa Cruz, Bolivia, este ilegal ca un barbat sa faca sex cu mama si cu fiica in acelasi timp.
Imaginati-va cate cazuri s-au intamplat de a trebuit sa faca o lege pentru asta.

In Maryland, he..he.., e ilegal sa vinzi prezervative de la automate.
Cu o singura exceptie: Daca sunt vandute impreuna cu bauturile alcoolice la aparatele de la locurile de munca. (birouri,santiere..etc...etc...)

Oamenii si delfinii sunt singurele fiinte care fac sex de placere.
De asta zambea Flipper tot timpul..........

Cel mai puternic muschi din corp e....limba.....
Periculos...orice comentariu....

Furnica poate ridica de 50 ori greutatea ei, poate sa impinga de 30 ori greutatea ei si intotdeauna cade pe partea dreapta cand e intoxicata.
Intoxicata de alcool sau de ce?
Guvernul o fi platit pentru cercetarea asta interesanta?

Fluturii degusta cu .piciorul... ihhh...

Steaua de mare n-are creier...
Cunosc si multi oameni care n-au......

Ultima.... Broastele tzestoase respira prin fund.....
Oare gura le-o fi mirosind ?..

Din viata de cuplu

Un tip vine acasa si-i spune sotiei sale:
- Iubito, am o problema foarte grava la birou.
Sotia ii raspunde foarte frumos:
- Nu-ti fa griji, iubitule, sa nu mai spui niciodata "am" o problema, spune "avem" o problema.
La care sotul raspunde:
- OK, atunci:
Secretara noastra o sa ne faca un copil!

Concurs politie

Un politist vine-ntr-o zi acasa cu un televizor cu plasma, ultimul racnet.
- De unde ai televizorul? întreaba sotia.
- Il castigai la un concurs organizat la politie.
- Ce fel de concurs?
- De matematica.
- Si ce v-au dat de facut?
- Pai de exemplu "Cat fac 5x5?" Iar eu, cu 17, am iesit pe locul trei(aviz amatorilor)-you know what I mean

Branduri auto

* AUDI: Another Ugly Deutsche Invention;(pt cunoscatori)
* BMW: Brings Me Women;
* BMW: Break My Windows;
* FIAT: Failure in Italian Automotive Technology;
* FORD: Fix Or Repair Daily;
* FORD: Found On Road Dead;
* SAAB: Shape Appears Ass-Backwards;
* HYUNDAI: Hope You Understand Nothing's Driveable And Inexpensive...;
* SUBARU: Screwed Up Beyond All Repair Usually;
* VOLVO: Very Odd Looking Vehicular Object;
* PORSCHE: Proof Of Rich Spoiled Children Having Everything;
* DACIA: Daca Ai Cap Ia-ti Alta;

Tks Alex:)
o bere pt fiecare banc:D

De pe la prieteni adunate...

2009-07-28T01:13:00.000-07:00

Adolescenta.:))

Tatal intra in camera fiicei sale si gaseste o scriosoare pe pat. Avand deja ganduri negre, desface totusi scrisoare si citeste:

Dragi parinti,
Cu parere de rau va anunt ca eu am fugit cu noul meu prieten. Am aflat ce inseamna adevarata dragoste si el este un dragut cand gonim goi cu motorul cu toate piercing-urile, cicatricele, tatuajele care ii acopera tot corpul! Dar nu e numai asta. Sunt insarcinata si Ahmed zice ca vom trai fericiti in rulota lui din padure. Vrea sa avem multi copii, ceea ce stiti ca imi doresc si eu.
Am invatat ca marijuana nu face rau nimanui asa ca o crestem pe langa casa pentru el si prietenii lui care ne aduc toata cocaina pe care ne-o dorim. Intre timp ne rugam sa se gaseasca leacul pentru SIDA, in asa fel incat sa se faca si Ahmed bine. Sa stiti ca merita! Nu va faceti griji in ceea ce priveste banii. Ahmed a aranjat ca eu sa joc intr-un film pe care il fac prietenii lui Leroy si Jamal in pivnita. Deocamdata castig 50 $ pe scena, dar pot sa iau inca 50$ bonus daca sunt cu 3 barbati si un bonus de 100 $ daca se foloseste un cal. Ahmed a zis ceva si despre niste caini, asa ca am mai multe posibilitati. Mama, sa nu-ti faci griji pentru mine, de acum am 15 ani si stiu sa am grija de mine. Dupa cum vezi eu si Ahmed ne-am gandit la toate! Intr-o zi o sa trecem in vizita pe la voi sa va cunoasteti nepoteii. Ahmed chiar se gandea sa-si puna un atas la motor ca sa putem veni cu toti o data!
Va pup pe amanadoi!
Fiica voastra, Maria
....................
PS. Tata, am glumit......... sunt la vecini, ma uit la TV.
Voiam doar sa iti arat ca sunt si lucruri mai rele in viata decat SA PIARDA ROMANIA IN MINUTUL 90 DIN NOU!!!

Ultima scrisoare (de divort)

Draga sotule,
Iti scriu aceasta scrisoare deoarece vreau sa te parasesc pentru totdeauna. Am fost o sotie buna pentru tine (cred eu), timp de 7 ani si nu am nimic sa imi reprosez.
Ultimele doua saptamani au fost iadul pe pamant. Seful tau m-a sunat sa imi spuna ca ti-ai dat azi demisia, iar asta a fost picatura care a umplut paharul. Saptamana trecuta, ai venit acasa si nu ai observat ca mi-am aranjat parul si unghiile, ti-am gatit mancarea ta preferata si am purtat chiar si o rochie de satin noua. Tu ai venit acasa si ai mancat in 2 minute, apoi ai mers direct la somn, dupa ce te-ai uitat la meci. Nu imi mai spui ca ma iubesti, nu ma mai atingi... Ori ma inseli, ori nu ma mai iubesti, indiferent care din aceste doua lucruri s-au intamplat, PLEC.
P.S. Daca incerci sa ma gasesti, mai bine renunta. FRATELE tau si cu mine ne mutam impreuna in West Wirginia! Sa ai o viata minunata!
Fosta ta sotie
**********************************
Draga fosta sotie,
Interesanta scrisoarea ta. E adevarat ca am fost casatoriti timp de 7 ani, insa faptul ca "ai fost o sotie buna" e mult prea departe de adevar. Vizionez meciuri atat de mult fiindca m-am cam saturat sa ma tot cicalesti. Imi pare rau ca nu a mers. Ba da, am observat ca te-ai tuns aproape zero saptamana trecuta, insa primul lucru care mi-a venit in minte a fost: "Arati ca un barbat!" Mama mi-a spus ca mai bine nu spun nimic decat sa spun ceva urat. Cand mi-ai gatit "mancarea favorita", probabil ca m-ai confundat cu fratele meu, fiindca eu nu mai mananc porc de 7 ani. Am plecat direct la culcare dupa meci fiindca am vazut eticheta cu pretul care atarna inca pe rochia ta de satin noua. M-am intrebat daca a fost o coincidenta faptul ca fratele meu a imprumutat de la mine 50 $ dimineata, iar pretul rochiei tale de satin era 49.99$. Dupa toate astea, inca te mai iubeam si simteam ca pot face ceva ca sa mearga intre noi. Asa ca, atunci cand am descoperit ca am castigat la loto 10 milioane de dolari, mi-am dat demisia si am cumparat pentru noi doi 2 bilete in Jamaica. Dar cand am ajuns acasa, plecasesi. Cred ca totul se intampla cu un motiv pe lumea asta. Sper ca ai viata pe care ti-ai dorit-o mereu. Avocatul meu a spus ca, avand in vedere scrisoarea pe care mi-ai lasat-o, nu vei vedea un cent de la mine. Asa ca ai grija!
P.S. Nu stiu daca ti-am spus vreodata, insa Carl, fratele meu, a fost inainte Carla. Sper ca asta nu e o problema pentru tine.
Cu bine,
Ex-sotul tau

p.s:din lipsa de ocupatie:))

Fantezia serii: - Seara in cafenea -

2009-07-27T07:39:00.000-07:00

Intru intr-o cafenea. Deja e noapte, soarele a apus deja de cateva ore.
Deschid usa grea si caut un loc liber, un colt care sa fie numai al meu pentru urmatoarele cateva ore. In fata la bar stau trei persoane, insa una dintre acele persoane sta singura. E un barbat. Privesc in jur si observ ca sunt putini oameni. Inca imi caut locul, observand mesele din lemn negru, canapele negre de piele, joase. Nu m-a vazut nimeni. Cel putin, nu inca. E foarte bine asa. E destul sa ma vada un chelner amabil, cat sa vina sa imi ia comanda. In partea stanga, la aproximativ zece metri de bar e un loc grozav. Ultima masa, cu nimeni in jurul meu. Ma indrept cu pasi repezi, ca sa fiu sigura ca nu sunt observata de ceilalti si ma asez pe canapea, chiar in colt, ca sa observ cand intra cineva, sa ii vad pe toti ceilalti. E un fel de separeu acest loc numai al meu. Ma separa de restul oamenilor, ma tine in siguranta. Imi deschei jacheta neagra si o asez langa mine in stanga, iar geanta o pun in partea dreapta. Imi trag sufletul si iau meniul. Tot ce imi doresc este Cola. O Cola cu gheata cred ca ar fi grozava acum. Ma uit prin meniu dupa ea, ma uit la pret. E rezonabil. Astept cateva minute in care ma mai uit prin meniu si ridic privirea. Chelnerul vine inspre mine, cu un zambet timid si ascuns.
-Buna seara! Ce ati dori sa comandati?
-Mm... O Cola cu gheata... se poate?
-Sigur ca da! O aduc imediat!
-Multumesc! si ii zambesc amabil.
Usurata ca am trecut cu bine de aceasta faza, iau geanta in brate si scot "Zori de zi" de Stephenie Meyer. O pun pe masa, dupa care ma uit iar in geanta. Scot pachetul cu tigari, o bricheta, un caiet pe jumatate plin si un pix dintr-un buzunar ascuns.
Mai am sase tigari... "Of, trebuie sa iau maine un alt pachet!" Deschid caietul intai si citesc ultimele randuri scrise: "Tacerea din ea vorbea cu tacerea din el..." Mi-aduc aminte de el. Mi-aduc aminte de ultima noastra conversatie, nu foarte placuta. Dar imi repet ca asa e cel mai bine... "Cand va avea nevoie de mine ma va chema, iar eu il voi astepta acolo cu mana intinsa. Da, asa va fi!"Pun geanta inapoi in dreapta mea.
Refuz sa ma mai gandesc in seara asta la el... mai bine ascult sunetele din jurul meu. Nu pot auzi decat un zumzait acoperit de acordurile de jazz. Nu vreau sa aud ce spun ceilalti, nu vreau sa se uite careva la mine. Ascult muzica si ma infioara... atat e de frumoasa. Pun caietul pe masa, pixul pe el. Deschid cartea la pagina la care am ramas. Iau semnul de carte din ea, acel semn de la hotel care cere sa nu fiu deranjata si il pun pe masa, in fata mea, langa caiet. Pun cartea pe picioare si imi folosesc ambele maini sa scot o tigara din pachet si sa o aprind. Trag scrumiera mai aproape de mine si iau cartea in mana stanga.
Incep sa citesc ultimele randuri, sa imi amintesc... Intre timp apare chelnerul cel amabil si imi aduce sucul.Il aseaza cu grija in fata mea, pe masa. Da cu ochii de caiet si de carti, apoi de tigara din mana mea. Zambetul amabil ii este inlocuit de o seriozitate grijulie, fara sa para o insulta. Ii zambesc de parca i-as spune "Nu-ti face griji... stiu ce fac... sunt si voi fi bine. Dar iti multumesc." Insa tac. Aseaza paharul si ma priveste inca o data.
-Multumesc!
-Cu placere! si pleaca zambind iar amabil, dar putin mai trist de aceasta data.
Iau semnul de carte de pe masa si il pun de unde l-am luat prima data, inchid cartea si ma ocup de suc. Tigara o asez cu grija in scrumiera. Invart cu paiul in pahar."E perfect!"Reiau cartea, o deschid si, la fel ca prima data, pun semnul de carte pe masa si incep din nou sa citesc.

Am citit aproape doua pagini, uitand de sucul din fata mea. Incep sa sorb cateva inghitituri din cand in cand, apoi citesc iar. Si continui sa citesc...
S-a terminat sucul. As mai vrea unul... dar e probabil prea mult pentru aceasta seara. Gandurile incearca sa zboare iar la el si abia atunci imi dau seama ca am uitat de tigara. "Nu pot sa cred! Ce risipa..." Iau alta din pachet si o aprind. Pun inapoi pachetul si bricheta pe masa si trag un fum. Parca mi s-a facut dor. Ascult muzica... fumez... iar gandurile mele o iau razna. Imi aduc aminte de el, de felul in care isi tine tigara, cum da aerul afara, fumul ce-i trece prin corp... Plamanii cum i se umfla... Si felul in care ma priveste cand imi surprinde privirea. E atat de erotic felul in care fumeaza. Probabil ca de asta simt nevoie acum sa fumez. Vreau sa simt erotismul ce il emana de fiecare data... Sa ii invoc prezenta si sa il chem langa mine.
Il vad pe chelner ca trece pe langa masa mea si ii atrag atentia.
-Poti, te rog, sa imi mai aduci un suc?
-Bineinteles... tot cu gheata?
-Da, te rog.
-Vine imediat!
-Aici ma gasesti... "Doar nu am inceput sa flirtrez cu el!..."
Pleaca zambind. Probabil ca si-a dat seama ca ma cam dadeam la el. Desi am facut-o fara intentie. "Doamne! Oare ce a fost in capul meu?"
Sting tigara care a ajuns aproape de filtru si iau caietul. Citesc iar acele randuri, dar il pun repede in geanta, ca sa uit, sa nu imi amintesc iar de el. Nu mai vreau sa imi amintesc! Tot ce a fost sa ramana in urma, sa fie uitat, cel putin in seara asta.
Iau iar cartea in mana stanga si continui sa citesc.
"Da... am incheiat inca un capitol, dar vreau sa stiu mai departe! Ce se va intampla?! Oare ce va face acum? Of... am obosit acum sa citesc..."
Pun semnul in carte si ii fac loc cartii in geanta, apoi o inchid si o pun iar in dreapta mea. Iau iar pachetul de tigari. Mai scot o tigara si o aprind. Inhalez din cand in cand, fara sa ma grabesc, doar ascultand muzica in surdina.
Chelnerul vine spre mine cu sucul si il aseaza pe masa. Fara sa bag de seama, ii spun sec "Multumesc" si il las sa plece.
N-am auzit daca mi-a raspuns... n-am fost atenta. Continui sa fumez si sa beau din suc. E cu adevarat bun.
Renunt la alte tigari si imi termin sucul. Ma las relaxata pe spate si dupa putin timp il caut cu privirea pe chelner. Ii fac semn sa vina cu nota si imi spune:
-V-o aduc imediat.
-O.K.

Privesc in gol, privesc oamenii de care am uitat si abia daca mai sunt cativa la doua mese mai indepartate. Dar ei nu conteaza in seara asta. "Doar muzica..."
Vine chelnerul si imi aduce nota.
-Asteapta, te rog. O tot platesc acum.
Ii dau banii si ii zambesc amabil, fara sa mai flirtrez cu el.
-Multumesc! O seara placuta in continuare!
-Si eu iti multumesc! Servici usor!
El pleaca, iar eu imi pun tigarile si bricheta in geanta. Ma ridic si imi iau jacheta pe mine. Fara sa o inchei, iau apoi geanta pe umar si ma indrept spre iesire.
Dupa ce deschid usa simt aerul rece si ies. Acum e momentul sa imi inchid jacheta, caci pana acasa e mult de mers. Si am sa fac o plimbare.
Strada e destul de pustie, felinarele in stil antic lumineaza drumul. Umblu cu pasi normali, fara sa ma grabesc. Aerul e rece, dar ma simt in siguranta dincolo de hainele calduroase.
"E o seara placuta..."

Si o straina...

2009-07-26T11:07:00.000-07:00

Sunt o straina in ochii mei; sunt o straina pierduta printre sperante desarte, ultime picaturi de apa, ultime fulgerari de lumina si ultime guri de aer.
Poate aceasta straina sa accepte ideea de a renunta? Nu, nu poate. Dar e fortata s-o faca, mintea sa e violata de iubire si de renuntare, de resemnare...
Doare sa iubesti, dar doare mult mai tare sa renunti de bunavoie, mai multa sau mai putina, la iubire.
Vorbesc mereu despre iubire eu... care "nu cred ca a iubit vreodata si nu stie ce inseamna sa iubesti!" Cat de mult se poate insela... Ea nu stie ca iubesc asa cum ea nu va putea niciodata, atat de intens si atat de lipsit de egoism incat ii dau drumul... Nu e prima data cand spun asta. Nu. Dar sper sa fie pentru ultima data cand trec prin chinuri groaznice, chinuri ce nu ma lasa sa dorm, sa inchid ochii, chinuri ce-mi ucid visurile.

Later edit:
Mama: - De ce esti asa alba la fata? Esti bolnava?
Eu: - Nu, mama...n-am nimic... Asa sunt eu.

***Led Astray

I go through the pages of my own life, day by day
Like a dream on the horizon, they seem so lost
all led astray
I see them passing away

These feelings inside me
keep bringing me further and further down
Been lost for so long, can't find my way home
I don't even know where I belong
I've faced all the ages all alone, by myself
Never ending is the treason in every night
and every day
The circle drives me insane ***

The quest for Camelot...

2009-07-26T05:19:00.000-07:00

Am gasit acest site interesant despre regele Arthur si Camelot-foarte interesant mai ales din cauza ca aceasta legenda a devenit in timp mica mea obsesie.:D

p.s:cred ca e din cauza serialului...!

Un nimic dureros si un suflet pierdut...

2009-07-25T11:55:00.000-07:00

Stim atât de bine cât de mult greşim... Poate nu ştim exact cu ce, dar ştim că o facem. Încercăm să lăsăm tăcerea să se aşeze între noi, poate cu credinţa că totul va dispărea de la sine. Îmi pierd această credinţă, căci nimic nu e mai bine. Orice fel de mască aş purta, orice fel de voce aş avea, interiorul nu se poate schimba.
Ne îndepărtăm tot mai mult, cu fiecare clipă ce trece. N-am rezolvare. Sunt aproape indiferentă, aşa cum niciodată n-am mai fost. Nu ştiam că pot să nu simt nimic pentru ceva ce nu demult era întregul meu Univers... era aerul pe care îl respiram şi visul care nu mă părăsea nici măcar o clipă. Dar acest nimic e mai greu decât orice altă povară. Atât de mult nimic doar îmi arată cât de mult însemni pentru mine... câtă nevoie am de tine...
Fie că spunem totul sau nu spunem nimic, drumurile noastre se separă, încet, încet...
Mă afund în singurătate şi sper ca durerea să dispară, să devină o necunoscută. Dar, în schimb, ea se amplifică şi devine tot mai puternică... în fiecare clipă în care eşti departe... Mi-am pierdut sensurile, principiile, demnitatea şi puterea.

Am rămas singură, locuinţă a unui suflet pierdut....

ONCE I HAD A DREAM...

2009-07-23T11:25:00.000-07:00

AND THIS IS IT!

Nightwish live @ARTmania festival 2009,Sibiu(Romania)

**Search for beauty, find your shore
Try to save them all, bleed no more
You have such oceans within
In the end
I will always love you**-The Poet And The Pendulum

Random thoughts...

2009-07-23T10:27:00.000-07:00

Trebuie doar sa invat in nou sa cred....

Sa cred ca pot sa zambesc fara sa-mi inventez motive, sa cred in vise chiar daca iluziile imi sunt calcate in picioare, sa cred in iubire chiar daca acum nu e decat dorinta, sa cred in maine chiar daca in fiecare zi e astazi, sa cred in noi chiar daca astazi ma vreau doar pe mine.
Trebuie sa invat sa cred din nou in mine...

Broken...

Totul e straniu....
A mai ramas doar un gol in suflet ce doare nebun.
Au fost clipe in care spernta se straduia sa prinda puteri, clipe in care incercam sa visez, dar timpul nu are rabdare. Timpul care alearga, sau poate doar tu care in tot acest timp nu ai vrut sa intelegi, sau poate doar visele zdrobite ma fac sa nu ma mai recunosc. Am uitat cine am fost.... Daca as putea sa te uit si pe tine, daca as putea sa uit de noi, poate as simti lumea din nou a mea. Sau poate m-as pierde definitiv.
In jurul meu roiesc tristetea, dezamagirea, durerea. Sunt prinsa in cercul lor. Incerc sa evadez, dar amintirea ma impinge inapoi. Oare nu mai ramane decat uitarea de sine???

as vrea...

nu pierd si nu castig, doar joc .... este un joc asemeni unui cerc inchis...
si as vrea sa gasesc cuvintele care sa exprime gandurile care te cauta, dar au fost deja spuse..
si as vrea sa stiu cati pasi trebuie sa fac pentru a te intalni, dar sunt sigura ca cineva deja te-a intalnit
as mai vrea sa-ti gasesc zambetul, dar stiu ca este deja imprumutat de altcineva
dar cel mai mult as vrea sa gasesc cuvintele care sa te ajute sa ma descoperi...

Prison of words...

Prison of words... and we're all trapped...
Fie ca sunt cuvinte pe care le-am spus si acum regretam, fie ca sunt cuvinte pe care le vom spune, fie ca sunt cuvinte pe care nu le vom rosti nicicand, suntem prizonierii lor. Chiar daca vrem sa recunoastem sau nu, stim ca este adevarat.
Stim de asemena,ca sunt cuvinte care dor mai tare decat o palma si cuvinte care ne fac cei mai fericiti, din pacate, in ambele situatii, cei care ne duc in rai sau in iad cu vorbele rostite o fac de cele mai multe ori fara sa vrea.
Si daca as rosti toate acele cuvinte care imi alearga prin minte, daca as spune tot ce vreau, tot ce simt, tot ce gandesc oare m-ati accepta sau ati prefera persoana al carei drog este compromisul combinat cu resemnarea?
Cu fiecare cuvant nerostit atunci cand ar fi trebuit, cu fiecare vis acceptat de la cei care le imprumuta, cu fiecare sentiment ranit mi-am creat propria-mi celula. Si cu fiecare cuvant spus doar pentru ca cei din jur vor sa-l auda se mai adauga o bara de otel. Cuvintele sunt multe, iar barele devin sufocante.
Si aici in celula mea sunt prizoniera compromisurilor, a asteptarilor, a tineretii care alearga sa intalneasca batranetea, a sentimentelor incuiate undeva in adancul inimii, a cuvintelor nerostite, dar tot aici este si locul unde incerc sa descorpar cheia care ar putea sa ma descatuseze, incerc sa rup barele.

it's time...

E timpul sa spun "La Revedere", e timpul pentru un nou inceput.
Cam asta ar vrea sa insemne si aceste randuri. Mi-am promis sa ma rescriu, sa ma regasesc si sa ma reinventez. Iar aceste cuvinte scrise pe o noua pagina mototolita a existentei mele sunt un risc pe care trebuia sa mi-l asum de mai demult, dar ca orice risc implica un pret care trebuie platit. Pret pe care nu-l stabilesti tu si pe care nu stii daca vei avea puterea sa-l platesti. Si ti-e frica, ti-e teama...
Si totusi vin momente, ca si acesta, in care realizezi ca poti plati oricat atata timp cat esti tu, atata timp cat crezi in tine si speri...
Cam atat pentru inceput ca doar maine e o alta zi in care tot ce vrei este un loc langa soba din casa bunicii.... Si parca simt miros de mere coapte, de vin fiert si de nuci...

Corespondenta cu cei carora nu le mai pasa...

2009-07-23T09:22:00.000-07:00

Writing to reach you...

ce faci dude dude dude??? stii filmul ala de care ti-am spus, "the bucket list", nu e cine stie ce, dar vroiam sa vorbesc cu tine...nu prea mi-a iesit planul...poate e mai bine...dar uite cum ajung tot aici, pe blog, unde las tot ce simt, si astfel nu mai ajung sa comunic si sa ma deschid in fata celor din "the real world"...as fi vrut sa fi putut sa-ti spun ca vroiam doar sa vorbesc cu tine...dintr-o data am senzatia ca sunt egoista...eh poate sunt, dar mi-e dor...
stii ca imi placeau toti prietenii tai??? in special m..., e asa haios...
stii cat de mult mi-a placut la cabana??? nu stii, e vina mea (probabil) si imi pare rau...
de fapt poate nu mi-e dor..poate ar trebui sa ma culc...stii, noptile sunt cele mai groaznice...incepe cand sunt in statie la 7 si nu ma mai lasa pana adorm...mai ales ca stau si ma gandesc where did i go wrong...poate nu am gresit nicaieri, ci inca nu ajunsesem sa ma obisnuiesc complet cu tine si de aici toata povestea...dar ciudat, ca eu credeam ca ma obisnuisem deja...si mai ales ca stau si ma gandesc cat de frumos a fost peste tot asa cu tine...
in rest, nu prea mai am cu cine sa fiu, de fapt nu mai am energie se fiu cu cineva...poate doar energie negativa si de aici toata povestea asta cu mine si cu monitorul...ma gandesc ca poate e pueril faptul ca ma iau de toata lumea...ohhh...stai stai...na!uite ca si tu m-ai lasat frustrata si complexata!!! totusi ma simt imbatranita prematur..

but i might never reach you...

mai bine!!! caci tot plangere de sine imi fac aici (am pus anunt acolo in titlu: "advisory: emo content"...sa fie clar de la inceput)...dar stii asa am reusit atunci, cand am fost la tine... sa fiu toata un zambet...ma mai intreb cateodata de ce m-ai invitat...poate era o oportunitate pe care eu am ratat-o...
o sa-mi treaca dude, dar inca nu vreau sa-i dau drumul, poate nu sunt pregatita sau nu stiu de ce nu vreau...e mai simplu sa ma complac decat sa fac ceva...asta suna parca foarte cunoscut, nu ti se pare????...

i can't ever reach you...

nu o sa-ti fie niciodata dor de mine ca in reveriile mele (si partea cu mine egoista tot din reveriile mele face parte: implica faptul ca tu sa citesti)...ma gandesc ca asta e bine sau e spre bine, si ma gandesc ca as fi vrut sa nu te fi cunoscut deloc...adica mi-ar fi fost mai bine fara sa te fi cunoscut...daca tu ai revenit de unde ai plecat, eu (mi-aduc si-acum aminte cand,la mine acasa,ti-am spus ca eu o sa cad de foarte sus..), eu am cazut de la o inaltime ametitoare si cu o viteza atat de mare, incat, la impact, am facut crater in jurul meu...si nu sunt o persoana puternica si nu ma descurc la escaladat...am fost o data la o sala de escalada...de abia ma ridicasem un metru de la sol si ma panicasem ca eu nu mai ajung jos, ca o sa pic, ca nu stiu unde sa pun piciorul sa ma dau jos, dati-ma jos va rog! dar pot sa ascund slabiciunea-mi caracteristica destul de bine, zic eu...
si inca nu-mi dau seama cum de-am fost luata asa total pe nepregatite!!!